Editoriale

Dan Condrea. Deocamdată, fetița lăsată la mamă, audierea de luni și mașina aleasă sugerează …

Știu că e păcat, uneori, să așezi piesele unui mozaic la locul lor, pentru simplul fapt că uneori imaginea în care toate fragmentele se potrivesc e mai puțin ofertantă decât una în care piesele sunt puse cu mâna pentru a sluji o idee deja existentă.
Habar nu am ce s-a întâmplat cu Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, ne lipsesc date. Nu știu nici măcar dacă ele vor apărea vreodată. Practic, ele pot fi obținute cu metodele tehnice din autopsie, expertiza tehnică sau din audierea martorilor, apropiaților patronului.
Dar…
Audierea despre care se spunea încă de duminică seara că urma să se consume astăzi, dovadă un text al meu publicat pe evz.ro, putea pune presiune pe ținta dezvăluirilor de o lună. A declara oficial dacă el era așteptat luni sau nu la Parchet ar trebui să fie o problemă de minute. Încă nu s-a consumat acest eveniment. Dacă citarea a existat, ea a crescut presiunea și, evident, depresia lui Condrea.
Apoi, faptul că fetița sa, în vârstă de 10 ani, era fix în acea zi fatidică la mama sa nu e un argument împotriva teoriei sinuciderii, ci dimpotrivă. Dacă, prin absurd, aș fi în situația de a mă sinucide, cred că aș alege un moment când copilul nu e lângă mine, când e la singura ființă capabilă să aibă grijă de el, nu dacă e la o mamă vitregă, cu care oricum nu am o legătură perfectă.
(mai mult…)

Posted in Editoriale | Leave a comment

3 glume (ne)vinovate despre Iohannis și Deveselu

13 mai

Îngrijorați de absența președintelui Klaus Iohannis de la inaugurarea Scutului de la Deveselu, specialiștii au căutat explicații. Iată ce au găsit:
1.Președintele a așteptat tăcut la Budapesta să-i fie prezentat onorul, așa cum a și spus un oficial NATO.
2.Președintele petrece atât de mult timp la Miami că s-a săturat să tot vadă americani în jurul său. Lui de români îi e dor.
(mai mult…)

Posted in Editoriale | Leave a comment

Jurnal de tătic. Bancuri din alte vremuri: Călimănești, o…


Te aștepți ca multe jocuri sau jucării să treacă bariera generațiilor, chiar dacă unii jucam ”frunza” pe asfaltul din curtea școlii iar alții împodobesc prințese pe tabletă. Măcar ”leapșa”, ”rațele și vânătorii” sau, știu eu, ”țară-țară, vrem ostași” să supraviețuiască. La Alecsia și prietenii ei am văzut mici urme din jocurile copilăriei mele, recunoșteam la unele dintre ele vagi urme ale distracțiilor din vremea când eram puști. Puțin, cam cât ar recunoaște un mastodont din elefănțelul Dumbo, dar ceva-ceva tot era.
Totuși, o glumă la care amarnic ne distram în perioada când așteptam să ne crească dinții pare să fi trecut testul timpului. Mai bine n-o făcea și se ducea pe urmele mastodonților!
Ah, să nu uit, ăsta e unul din momentele când prefer ca Alecsia să doarmă!

jurnal 8
Foto Sergiu Mihalcea

Zice fata, într-unul din momentele când seara târzie ne trimite spre pat:
-Tati, azi am râs la after. Un băiat i-a spus unei fete: ”Spune lăcustă!”
-Cum, lăcustă?
-Da! Și el a spus…
-Ce prostie, lăcustă?
Nu știu dacă mi-a ”tras-o” mie sau doar își continua povestea, dar mi-a spus:
-Ca… și gustă!
De-a dreptul!
-Alecsia, cum vorbești așa cu tati? În seara asta lași tableta în bucătărie! Poate și mâine, mă mai gândesc!
A plecat în camera ei. Furios, mi-am reaprins pipa și în fumul amintind de vechime, m-am trezit zâmbind. Eram cât un pitic de grădină când am căzut prima oară în capcana:
-Spune Călimănești!
(mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | Leave a comment

Jurnal de tătic. Cum alegi mâncarea potrivită pentru toată familia

Indiferent ce se întâmplă în jurul meu, de cât de tare strigă realitatea la mine, dacă mă gândesc la fetele mele, gândurile mă absorb cu totul. Și zâmbesc. Acum nici nu m-aș gândi la altceva decât la Sofia. Îmi e dor de ea, cum îi e copilului de primele fructe ale primăverii.

jurnal 7

Să fim iar toți 4, să…
Să alegem împreună, părinți și copii, ce mâncăm la cină. În jocul ăsta, care-mi dă presimțiri negre de câte ori se declanșează, Silvana dă tonul:
-Să spună tati primul ce mâncăm!
-Lasă, spuneți voi, mie-mi place orice vă face vouă plăcere.
-Nu, nu, să spună tati!
Fetele sar întotdeauna în susținerea mamei lor.
-Ok, aș vrea pastramă cu cartofi prăjiți!
De fiecare dată știu că trebuie să tac, dar mă las furat de joc și vorbesc. Silvana se uită la mine de parcă aș fi cerut voie de la fete să merg la sexy club.
(mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | Leave a comment

Jurnal de tătic. Despre sex!

Miercuri am luat-o eu pe Alecsia de la after. Îmi place să mă plimb cu ea, să povestim, să râdem cu gura până la urechi. La ora de handmade a împodobit o sticlă. A învelit-o într-un șervețel roz, mai roz decât o capcană pentru albine. Pe burta sticlei, un iepure cafeniu și o floare își disputau rolul de etichetă. O sfoară ascunde gâtul golaș și o floare din hârtie creponată ține loc de dop.
Ce ne-am mai distrat pe seama sticlei! Am decis ca imediat ce ajungem acasă să o umplem cu țuică și iar am râs, pentru că știam că nu are cine să bea tărie în casa noastră! Tocmai mă prefăceam că sunt beat și mă legănam pe stradă când Alecsia a spus:
-Azi, doi colegi au făcut sex la after!
Picioarele mi s-au tăiat, o ceață bizară mi-a învăluit creierul, casele din jurul meu se dedublau. Oare, râzând și glumind, am băut țuica imaginară? Am cântărit sticla din mâna mea. E goală ca sufletul unei amante! Clar, sunt beat!
Slavă Domnului că sunt beat și că nu am auzit-o pe Alecsia spunând…
-Azi, doi colegi au făcut sex la after!
Imaginară, dar țuica asta e tare! E normal, dacă de peste un deceniu nu am pus alcool în gură, să mă ia apa ca pe un puști care dispare pentru prima oară de lângă mă-sa.
-Da, doi băieți.
”Doi băieți”, spuneau vocile din capul meu, în timp ce mergeam pe stradă cu fiica mea, care abia a împlinit 7 ani. M-am gândit, în beția mea, să forțez vocile:
-Aha, dar tu… ai făcut vreodată?
-Da!
Băutura din sticla roz mi-a retezat picioarele.
-Să ne așezăm aici.
-Pe bordură, tati?

jurnal 6

-Da, e un loc la fel de bun ca oricare altul să stăm. Așa, și cu cine ai făcut… sex?
-Cu o fată!
(mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | 1 Comment

Jurnal de tătic. Ultima cireașă de pe tort

Chiar dacă deocamdată nu o simțim pe piele, măcar prin gusturile ei inconfundabile, vara e aici.

jurnal 5

Primele căpșuni s-au strecurat deja pe mesele noastre. Și anticipez gusturile acestei veri: căpșuni cu smântână, spumă de fragi, zmeură cu zahăr și iaurt, mure și afine zdrobite-n smântână…
Până la astea mai avem timp de alte dulciuri. ”Avem”? Nu chiar toți din casă AVEM.
Să vă descriu o secvență de anul trecut:
Opt ochi, opt mâini, patru lingurițe și, între ele, tot mai mică, o bucată de tort diplomat. Cireașa confiată din vârful ei pare ochiul speriat al unui miel, invitat la cina haitei de lupi.
Alecsia are privirea dulce a unui aligator. Sofia privește bucata albă de frică și își arată colții, eu par dezinteresat de dulcea fărâmă, dar aș lua-o, doar ca să pot duce farfurioara la spălat. Silvana ridică ochii de pe pradă și îi fixează pe mine.
(mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | Leave a comment

Lunea Șopârlei

rubrica 23 mai

Își bagă ăștia unii altora câte o șopârlă de vorbim de ea toată săptămâna! Plus că-i rămâne afară doar coada, precum frunza la morcov.

Foto Alex Mazilu

Posted in O poză și o frază | Leave a comment

Dacă un român…

rubrica 20 mai


Dacă un român ar fi inventat șahul, nici o piesă nu s-ar fi recunoscut ”nebun”, dar toate s-ar mișca numai pe diagonală și Regele ar fi fost un pion, în slujba Reginei.

Foto Alex Mazilu

Posted in O poză și o frază | Leave a comment


    Texte de vineri

Rețeta zilei: iubire pe un pat de leuștean

Povestea care urmează mi-a fost spusă de un prieten, eu doar am păstrat relatarea la persoana întâi, ca să-i las parfumul de autenticitate:
Priveam paharul din fața mea și am simțit cum mi se pune un nod în gât. Ca un capac de borcan, nodul închisese pe esofagul meu câțiva pitici care imediat au început să dea din mâini și picioare.
În pahar era ceva. Solid sau lichid? De unde stăteam nu se vedea. Poate era doar conținutul stomacului unui dragon, lichefiat deasupra flăcărilor Iadului. Poate era doar balegă de unicorn, care se întărea în soare.
Ceva miraculos oricum era, pentru că povestea paharului din fața mea începuse cu vreo două seri înainte. Nevastă-mea citea ceva pe telefon. A ridicat deodată ochii spre mine. M-a cântărit din priviri. Un gând m-a săgetat: ”A găsit alt tratament miraculos!” și am transpirat.
Nevastă-mea e atinsă tot mai mult de religia asta nouă a plantelor stoarse, topite, fierte până iese din ele tot ce e mai urât mirositor sau rău la gust.

editorial 13 mai vineri

-Vei bea leuștean!
Suna ca o sentință.
-Nici nu am știut până acum, dar…
A urmat o serie lungă de binefaceri pe care frunza care, după mine, strică orice ciorbă le aduce dacă o bei. Un efect avea deja, am transpirat și mai mult. Picături de sudoare se adunau pe fruntea mea vastă ca o câmpie, formând o coroană de spini. Urma crucificarea!
-Mă ocup eu de tot, dragule. Tu doar trebuie să bei!
(mai mult…)

Posted in Texte de vineri | Leave a comment

Reclama cu tipul care se bese-n nasul câinelui

editorial 15 aprilie vineri

Când ești șomer, ai încercat de toate, ai bătut la toate ușile și ai dat doar de refuzuri, nu dispera. Gândește-te că undeva pe lumea asta există un individ care dă bani pe filme cu bășini și apoi bagă mâna și mai adânc în buzunar și le difuzează la televizor. Nu, dragul meu disperat, nu știu unde-l găsești pe individul ăsta! Dar am un indiciu, vinde o drăcovenie care se cheamă Carbocit. Și dacă nu dai de prostul respectiv, poți lua medicamentul minune care se pare că absoarbe bășinile din tine și le transformă în briză trecută prin zambile.
De ceva timp, nu vă sfătuiesc să vă uitați serile la televizor cu iubita-n brațe. Calupurile publicitare nu mai conțin numai lucrurile obișnuite, femei chinuite de constipație, bărbați cărora cucul le picură ca un porumbel cu gripă aviară, balerine la ciclu. Un monstru perfid, pe nume Costică, s-a strecurat printre ei. Reclama de care vă spun e o capcană. La început apare unul care nu poate fi mai urât decât voi. Dacă printre voi e vreunul mai urât decât burtosul cu vestă din imagini… atunci nu cred că aveți vreo iubită-n brațe.
Îl vedem pe tip într-o Dacie, modelul mai vechi decât ”zâmbetul lui Iliescu”, și ești tentat să te alinți. Dacă aveți o mașină mai de kkt ca aia și totuși aveți o femeie în brațe, verificați dacă e vie.
La lift, individul din filmuleț dă cu burta-n țâțele unei vecine. Ambele accesorii se clatină ca orice carne de pe care mușchiul a fost desprins și aruncat pe grătar. Dacă sânii femeii de lângă voi se clatină la fel… asta e.
(mai mult…)

Posted in Texte de vineri | 1 Comment

Mesaj de 1 Aprilie pentru nevastă-mea

Draga mea,
După anii petrecuți lângă tine…

text vineri 1 aprilie

… știu că sunt deja un alt om. Unul mai fericit. Fără tine aș fi rămas burlacul ținut departe de mai toate bucuriile mari ale vieții.
Dacă nu te întâlneam, mă iroseam în iluzorii fărâme de deșertăciuni. Nici nu vreau să mi le reamintesc.
(mai mult…)

Posted in Texte de vineri | Leave a comment

Nu mai cred în dorințele puse când sufli în lumânări

Nu știu dacă am crezut vreodată cu adevărat în dorințele pe care ți le pui când sufli în lumânările de pe tort. Poate, când eram mic, când dorințele ți se citesc în ochi și ești înconjurat de oameni care pentru asta păreau că trăiesc. Să deslușească dorințele din ochii tăi și să le împlinească.
Apoi nu am mai crezut. Poate și fiindcă am văzut că nu se împlineau, dar cine e nebun să renunțe la ele. Tortul miroase dulce, frișca de pe el joacă-n lumina focului, strângi ochii, gândul aleargă aiurea și sufli. Se sting, ale dracului lumânări, că multe s-au adunat! Aplauze, cântecul lălăit de cei din jur și atât.
Puteți fi siguri că asta e tot.
Adică tu te visezi…

vineri 25 martie 1

Și apoi visul se spulberă, ca și cum l-ai destrămat cu suflul tău.

vineri 25 martie 2

Nu se împlinesc, bărbații știu. Dacă s-ar împlini mult mai multe mașini s-ar vinde, mult mai multe doamne ar avea mult mai multe de povestit, fără să roșească, nepoților. Câte poturi nu ar mai fi ajuns în fața adversarului, câte premii la loterie, câți șefi ar traversa pe roșu?
Și femeile știu că nu se împlinesc. Altfel lumea ar fi plină de playboys nărăvași și de vecine grase. Ar ploua cu bijuterii, iar barza ar deveni stemă.
Bine măcar că regula e să nu spui dorința cu voce tare. Doamne, câte palme mi-aș fi luat!
(mai mult…)

Posted in Texte de vineri | Leave a comment

Rețeta zilei: iubire pe un pat de leuștean

mai 13th, 2016 de

Povestea care urmează mi-a fost spusă de un prieten, eu doar am păstrat relatarea la persoana întâi, ca să-i las parfumul de autenticitate:
Priveam paharul din fața mea și am simțit cum mi se pune un nod în gât. Ca un capac de borcan, nodul închisese pe esofagul meu câțiva pitici care imediat au început să dea din mâini și picioare.
În pahar era ceva. Solid sau lichid? De unde stăteam nu se vedea. Poate era doar conținutul stomacului unui dragon, lichefiat deasupra flăcărilor Iadului. Poate era doar balegă de unicorn, care se întărea în soare.
Ceva miraculos oricum era, pentru că povestea paharului din fața mea începuse cu vreo două seri înainte. Nevastă-mea citea ceva pe telefon. A ridicat deodată ochii spre mine. M-a cântărit din priviri. Un gând m-a săgetat: ”A găsit alt tratament miraculos!” și am transpirat.
Nevastă-mea e atinsă tot mai mult de religia asta nouă a plantelor stoarse, topite, fierte până iese din ele tot ce e mai urât mirositor sau rău la gust.

editorial 13 mai vineri

-Vei bea leuștean!
Suna ca o sentință.
-Nici nu am știut până acum, dar…
A urmat o serie lungă de binefaceri pe care frunza care, după mine, strică orice ciorbă le aduce dacă o bei. Un efect avea deja, am transpirat și mai mult. Picături de sudoare se adunau pe fruntea mea vastă ca o câmpie, formând o coroană de spini. Urma crucificarea!
-Mă ocup eu de tot, dragule. Tu doar trebuie să bei!
(mai mult…)

Reclama cu tipul care se bese-n nasul câinelui

aprilie 15th, 2016 de

editorial 15 aprilie vineri

Când ești șomer, ai încercat de toate, ai bătut la toate ușile și ai dat doar de refuzuri, nu dispera. Gândește-te că undeva pe lumea asta există un individ care dă bani pe filme cu bășini și apoi bagă mâna și mai adânc în buzunar și le difuzează la televizor. Nu, dragul meu disperat, nu știu unde-l găsești pe individul ăsta! Dar am un indiciu, vinde o drăcovenie care se cheamă Carbocit. Și dacă nu dai de prostul respectiv, poți lua medicamentul minune care se pare că absoarbe bășinile din tine și le transformă în briză trecută prin zambile.
De ceva timp, nu vă sfătuiesc să vă uitați serile la televizor cu iubita-n brațe. Calupurile publicitare nu mai conțin numai lucrurile obișnuite, femei chinuite de constipație, bărbați cărora cucul le picură ca un porumbel cu gripă aviară, balerine la ciclu. Un monstru perfid, pe nume Costică, s-a strecurat printre ei. Reclama de care vă spun e o capcană. La început apare unul care nu poate fi mai urât decât voi. Dacă printre voi e vreunul mai urât decât burtosul cu vestă din imagini… atunci nu cred că aveți vreo iubită-n brațe.
Îl vedem pe tip într-o Dacie, modelul mai vechi decât ”zâmbetul lui Iliescu”, și ești tentat să te alinți. Dacă aveți o mașină mai de kkt ca aia și totuși aveți o femeie în brațe, verificați dacă e vie.
La lift, individul din filmuleț dă cu burta-n țâțele unei vecine. Ambele accesorii se clatină ca orice carne de pe care mușchiul a fost desprins și aruncat pe grătar. Dacă sânii femeii de lângă voi se clatină la fel… asta e.
(mai mult…)

Mesaj de 1 Aprilie pentru nevastă-mea

aprilie 1st, 2016 de

Draga mea,
După anii petrecuți lângă tine…

text vineri 1 aprilie

… știu că sunt deja un alt om. Unul mai fericit. Fără tine aș fi rămas burlacul ținut departe de mai toate bucuriile mari ale vieții.
Dacă nu te întâlneam, mă iroseam în iluzorii fărâme de deșertăciuni. Nici nu vreau să mi le reamintesc.
(mai mult…)

Nu mai cred în dorințele puse când sufli în lumânări

martie 25th, 2016 de

Nu știu dacă am crezut vreodată cu adevărat în dorințele pe care ți le pui când sufli în lumânările de pe tort. Poate, când eram mic, când dorințele ți se citesc în ochi și ești înconjurat de oameni care pentru asta păreau că trăiesc. Să deslușească dorințele din ochii tăi și să le împlinească.
Apoi nu am mai crezut. Poate și fiindcă am văzut că nu se împlineau, dar cine e nebun să renunțe la ele. Tortul miroase dulce, frișca de pe el joacă-n lumina focului, strângi ochii, gândul aleargă aiurea și sufli. Se sting, ale dracului lumânări, că multe s-au adunat! Aplauze, cântecul lălăit de cei din jur și atât.
Puteți fi siguri că asta e tot.
Adică tu te visezi…

vineri 25 martie 1

Și apoi visul se spulberă, ca și cum l-ai destrămat cu suflul tău.

vineri 25 martie 2

Nu se împlinesc, bărbații știu. Dacă s-ar împlini mult mai multe mașini s-ar vinde, mult mai multe doamne ar avea mult mai multe de povestit, fără să roșească, nepoților. Câte poturi nu ar mai fi ajuns în fața adversarului, câte premii la loterie, câți șefi ar traversa pe roșu?
Și femeile știu că nu se împlinesc. Altfel lumea ar fi plină de playboys nărăvași și de vecine grase. Ar ploua cu bijuterii, iar barza ar deveni stemă.
Bine măcar că regula e să nu spui dorința cu voce tare. Doamne, câte palme mi-aș fi luat!
(mai mult…)

O veste proastă pentru cei care s-au înscris: Festivalul onaniștilor de la Praga nu se ține!

martie 18th, 2016 de

Vara dă semne că vine, dar unora li s-au încins deja creierii.

vineri 18 martie

Nu-mi dau seama ce ar trebui să pui în plus sau în minus în bagaje când mergi la mitingul masturbării. Bine, nu-mi dau seama de ce ai merge la așa o întrunire, dar, dacă e în tine chemarea și baia proprie nu ți se mai pare satisfăcătoare, care ar fi arsenalul? Mâna o ai la tine, restul, cât ți-a dat Ăl de sus. Trei zile, trei schimburi. Bagi unul în plus, poate te pătezi în piață. Șervețele umede. Parfumate. ”Dragă, iau și vibratorul?”
(mai mult…)