Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Asculta AICI melodia Terasa cu formatia Cri/Gri
Asculta AICI piesa Imi Placi Tu cu formatia Cri/Gri
Asculta AICI melodia Caii, de Nicu Alifantis, pe versurile lui Fanus Neagu.
Ascultă AICI cea mai nouă piesă a lui Nicu Alifantis, Dan Byron și Virgil Ianțu, de pe albumul Perfect al trupei byron.
Ascultă AICI piesa Mi-a spus, a lui Ducu Bertzi, pe versuri de Dinu Olărașu.
Ascultă AICI înregistrarea pierdută timp de 29 de ani a unui duet Ray Charles cu Johnny Cash.
Ascultă AICI cel mai recent hit al lui Kid Rock.
Ascultă AICI piesa Sugar Mama Blues cu Vali Răcilă și Raul Kusak, de pe albumul Handmade Blues.
Asculta AICI piesa Visul a lui Ducu Bertzi -
Blogroll
- (Nu) doar cuvinte
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Ion
- Alex Mazilu
- Andi Topala
- Betivul de Cuvinte… distilate
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Cea mai patrata Luna
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Dependent de Fotografie
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Fara cap limpede
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- Madalina Puscalau
- Politica Coiului
- Psiforce
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
Meta
Săptămâna viitoare avem premier nou sau doar un Guvern ”primenit”? Ceva tot o să fie…
Aproape toți ”zvonerii” dar și sursele credibile dau ca sigură o schimbare majoră la nivelul Guvernului, schimbare ce ar trebui să se producă la începutul săptămânii viitoare, imediat ce va pleca din țară delegația Fondului Monetar Internațional. Ultimele declarații ale președintelui Traian Băsescu despre încrederea în Emil Boc fac credibilă ideea că vor ”încerca marea cu degetul”, propunând o remaniere. Sigur, e nevoie de una de forță, fiind atinse punctele din Cabinet care păreau până mai ieri intangibile. Dar e foarte posibilă și o schimbare de Guvern, în totalitate.
Dau mai jos o listă cu persoanele care i-ar putea lua locul lui Emil Boc, așezați în ordinea șanselor pe care le acordă sursele mele fiecăruia dintre ei: George Maior, Mihai Tănăsescu, Vasile Blaga, Călin Georgescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Teodor Stolojan. Cică se mai ”încălzesc” pe marginea terenului și Cristian Popa de la BNR, Leonard Orban, Dacian Cioloș, Sulfina Barbu și Anca Boagiu.
Na, i-am trecut pe toți ca să nu existe discuții!
Nu înțeleg demersul grevei parlamentare a USL
Am întors pe toate fețele noua propunere a lui Victor Ponta ca parlamentarii USL să fie în grevă până când… chiar, până când? Nu văd nici efectul de imagine, pentru că votanții au nevoie de gesturi extreme, cum era demisia în bloc, nici efectul legislativ, pentru că Puterea nu are nevoie de cvorum în Parlament, ei preferând Ordonanțele de Urgență sau chiar noi asumări de răspundere. Care ar fi, în acest caz, efectul?
Mie îmi pare un fel de ”întânire la mijloc” între soluția PSD, de a aștepta din Cer o schimbare, și cea a PNL, care voia forțarea declanșării anticipatelor prin demisii.
În tot acest film al absurdului, un rol foarte important pare să-l fi avut declarația lui Adrian Năstase care a spus că demisiile nu vor face decât să permită organizarea de alegeri parțiale în colegiile eliberate, fără să ia în calcul că nimeni nu e sinucigaș să candideze pe acele locuri, cu doar 6 luni înainte de alegerile la termen. Legal, Năstase avea dreptate, dar interpretarea legii respective, în mod surprinzător, i-a scăpat liderului PSD. Practic, el a desființat protestul extrem al liberalilor.
Voit sau nu, Năstase este cel care croiește drum unui nou Guvern, poate condus de fostul pesedist George Maior, sau lasă democrat-liberalilor ocazia de a se salva din clinciul protestelor printr-o simplă remaniere.
Boc e la lopată… dar groapa i-o sapă colegii! Premierul, noul Arafat al națiunii!
E tot mai clar că oricâte soluții ar căuta cei din PD-L pentru a ieși din clinciul triplu (Opoziție, proteste de stradă, frică de alegeri) în care sunt cea mai viabilă pare a fi schimbarea premierului. Ioan Oltean, secretarul general al partidului, dă chiar și un termen pentru eliberarea lui Emil Boc din funcție, o lună. Adică după ce, speră partidul principal aflat la guvernare, protestele vor fi abandonate și uitate, iar schimbarea, vitală pentru recâștigarea electoratului, nu va mai părea că este făcută sub presiunea străzii. Evident, singurul care nu vede asta este Emil Boc, premierul părând că și-a luat consilieri speciali de imagine care-l sfătuiesc să pară cât mai activ, mai apropiat de oameni, un fel de Raed Arafat. Dă zăpada, duce ceai sinistraților, descarcerează, survolează… o tâmpenie ca imagine pentru că schimbarea la 180 de grade față de anii de ”binele făcut cu forța” nu mai poate convinge pe nimeni. Nu, orice investiție ar face în propria imagine, Emil Boc aruncă banii pe geam! Soarta sa e pecetluită, iar liderii care-l mai susțin, de exemplu Sorin Frunzăverde, Mircea Toader, nu înțeleg că toate planurile făcute înainte de criză nu mai au fundament. Sau că o simplă remaniere nu va schimba percepția asupra cabinetului, lucru perfect testat de cazul lui Teodor Baconschi. Și dacă am discuta doar din perspectiva imaginii, lucrurile sunt simple, lumea înjurând ”Guvernul Boc” și nu ”Guvernul din care face parte…” știu eu ce ministru or vrea ei să schimbe.
Soluția – pe care o discutau toți – a fost spusă de Cristian Preda, premier tehnocrat. Am mai spus (http://www.alecuracoviceanu.ro/?p=3994) că favorit în acest joc este șeful SRI, George Maior, chiar dacă Victor Ponta spune că ar trebui păstrat la conducerea principalului serviciu secret. Logica în care caută premier nou cei care vor să salveze PD-L de la un dezastru la urne este de a găsi un om care provine din PSD sau PNL, de aceea pe lista de favoriți s-au aflat și Mihai Răzvan Ungureanu, Leonard Orban sau Mihai Tănăsescu.
Jocul saptamanii de Claudiu Sararu
Jos Băsescu! Jos taxa auto! Jos femeia Activia!
Dacă tot e o perioadă în care putem adăuga pe lista revendicărilor și cele mai ciudate doleanțe, am și eu o revendicare. Aș vrea ca renumitelor femei Activia să li se bage câte un dop în fund, tipei de la Tranzactiv să i se dea zilnic o doză considerabilă de zeamă de varză, iar fetei care petrece zilnic nu știu cât timp pe wc, în speranța că va auzi păsărele ciripind la fundul ei, să i se cumpere un fluier din acela de ceramică, umplut cu apă, și să cânte ea la alte funduri! Și ar mai fi revendicări pe ideea că, dacă tot ce primim e doar circ, măcar circul să nu mai fie întrerupt de zgomotele stomacale ale respectabilelor doamne!

Cod de vinil
Sfatul specialiștilor: stați în casă… noroc că am ce face, chiar și până la primăvară!
Alte imagini sugestive pe alexmazilu.ro
Actualitate pe agentia.org
La mulți ani, Alecsia!
Era prea frig ca să stea jos, deși, după noaptea grea, fotoliile de piele din hol micului aeroport păreau îmbietoare. Își suflau în pumni și făceau glume. În difuzor se auzea muzică.
Buddy Holly – Heartbeat
-Peste tot dau numai muzica lui! Spuse Ritchie și părea că glumele încetaseră, măcar pentru el.
-Da, te așteptai să dea pe gerul ăsta mexicanii tăi! Râse Waylon de micul chicano zgribulit.
Prin geamul biroului, îi vedeau pe Buddy și pe Roger certându-se cu pilotul. Ceva clar nu era în regulă! N-o putea zbura din cauza ninsorii? Îi așteptau iar ore întregi de ger, în autobuzul burdușit cu instrumente?
Buddy s-a întors la ei. Înainte de a le spune ce se întâmplase ascultă câteva corduri din melodie.
-Waylon, poate mai schimbi ceva la chitară…
-Lasă asta, zi ce se întâmplă? Plecăm odată?
-Plecăm, dar nu toți. Doi rămân pe afară. Nu vrea să ne înghesuim! Așa că doi dintre noi rămân la autobuz.
-La dracu’! Eu nu mai stau aici, mor dacă mai merg cu hârbul ăla!
-Poate trebuia puțin mai alert ritmul? Buddy părea că nu aude ce spun prietenii săi. Asculta melodia.
-Las-o măi, o schimbăm! Spune ce facem!
-Eu deja răcesc, trebuie să fiu aici, în avion, spuse J.P. și strănută, parcă pentru a sublinia că nu există loc de negociere.
-Bine, hai că merg eu cu autobuzul. Am aici ce-mi trebuie, a zis Waylon și s-a lovit peste buzunarul gecii, unde se distingea silueta unei sticle.
-Mai trebuie să renunțăm la unul, a spus Buddy.
-Eu nu renunț, ar fi prima oară când merg cu un avion din ăsta, trebuie să mă lăsați! Strigă Ritchie.
-Nici eu nu mai merg cu autobuzul, mor de frig acolo! Sări și Tommy, vizibil iritat.
Până să mai spună vreunul dintre ei ceva, Buddy a scos o monedă din buzunar și se pregăti să o arunce-n sus:
-Hai, Ritchie, alege! Nu mai e timp să negociem.
-Pajură! Moneda zbură prin aer și ateriză pe podea. Se răsuci și se opri până la urmă. Pajură! Ritchie, ia-ți bagajul și hai să mergem. Ne vedem în Minessota! Îl bătu pe Waylon pe umăr și-i spuse în glumă: Sper să înghețați!
-O să cadă avionul cu voi! Răspunse Waylon și-i strânse mâna.
Ieșiră în ninsoare. Waylon și Tommy rămaseră în hol. Au luat gențile și chitarele. Înainte de a ieși, Waylon a lăsat jos bagajul, a scos sticla și i-a îmtins-o lui Tommy.
Câteva ore mai târziu, zgribuliți în autobuz, ascultau muzica lui Buddy. Waylon se gândi că da, putea fi mai rapidă piesa. La un moment dat, muzica se opri și crainicul anunță: Azi, 3 februarie 1959, un avion s-a prăbușit aproape de Clear Lake, Iowa. La bord erau Buddy Holly, Ritchie Valens și J.P. ”The Big Bopper” Richardson…
Tommy strângea în mână moneda uitată de Buddy pe jos. Plângea.
PS 3 februarie 1959, Ziua în care muzica a murit, cum au poreclit-o criticii, a rămas drept cea mai mare tragedie din istoria muzicii. Cum ar fi arătat astăzi muzica mondială dacă Holly și Valens nu ar fi urcat în acel avion? Imposibil de spus, deși avea doar 23 de ani, Holly a creat destul pentru a-i influența pe The Beatles, Rolling Stones și Eric Clapton. Elton John avea să spună că nu a avut niciodată nevoie de ochelari, dar că i-a pus în semn de omagiu pentru Holly. Tot ce înseamnă astăzi muzică de influență mexicană, de la Freddy Fender la Los Lobos sau Marc Anthony, nu ar fi existat dacă Ritchie Valens nu ar fi avut curajul să prelucreze La Bamba.
În acea zi fatidică, din cauza gerului și a ninsorii, cei trei au hotărât să renunțe la autobuzul folosit la un turneu. Doi protagoniști ai concertelor, Waylon Jennings și Tommy Allsup nu au avut locuri și au renunțat la confortul avionului pentru autobuz. Jennings avea să spună că toată viața a regretat gluma nesărată pe care a făcut-o la despărțirea de Holly.
Prăbușirea avionului a însemnat ridicarea casei de discuri care a organizat turneul, Decca Records. Organizatorii voiau să copieze succesul celor de la Sam Phillips Records care organizaseră turnee cu Elvis Presley, Johnny Cash și Carl Perkins. După moartea celor trei din avion, vânzările lor de discuri nu au fost egalate ușor.
PPS O să-mi îngăduiți și un mesaj personal la sfârșit, chiar dacă destinatarul nu poate încă să-l citească. Te-ai născut într-o zi pe care, prin moartea unui om drag, credeam că nimic nu mai poate să o lumineze. Și totuși… ai reușit să mă înveți ce înseamnă cu adevărat lumina. Mi-ai schimbat scara de valori, chiar când Dumnezeu punea și El umărul la asta. Așa că de ziua ta îți ofer ce am eu mai bun, poveștile pe care le port după mine oriunde aș ajunge. Cea legată de ziua ta de naștere are un mesaj superb, de-o parte durerea pierderii, de-o parte lista celor care au continuat munca dispăruților. Ceva se naște întotdeauna când ceva moare.



