Ministrul Ioan Rus a fost destul de lapidar în încercarea de a explica motivul pentru care l-a schimbat pe chestorul Liviu Popa de la conducerea Inspectoratului General al Poliției Române. Câteva cuvinte despre o strategie națională, câteva despre un obiectiv fixat de premierul Victor Ponta, dar nimic concret. Ba da, a fost un element concret, că nu e vorba de o sancțiune pentru vâlva din acest weekend și raportul către Guvern privind stadiul cercetărilor în dosarele cu urmăriți general.
Cred că o explicație se ascunde – poate lăudându-mă puțin – în interviul pe care Ioan Rus mi l-a acordat ( interviu pe care-l puteți citi integral AICI ). Când l-am întrebat pe ministru cum a găsit Poliția Română după ce nu a fost la conducerea ei timp de 8 ani, el mi-a spus: Am găsit-o demoralizată! Lipsa banilor, atacurile, în special cele de după mitingul din 14 septembrie 2010, disponibilizările făcute în multe cazuri arbitrar (apropos, ministrul spune că va verifica dosarele celor dați afară în vara lui 2011!) toate au contribuit la scăderea moralului acestei structuri vitale pentru bunul mers al oricărui stat.
Liviu Popa, un profesionist dovedit, nu a fost în acest ”război al Statului cu propria Poliție” un apărător al celor pe care-i conducea, ci mai degrabă un aliat al dușmanilor lor. Și așa a și fost perceput de subordonați. Tot în acel interviu, Rus a spus că Guvernul Ponta lucrează cu un buget prestabilit, asta traducându-se și ca ”nu se pot face minuni”.
Moralul polițiștilor trebuie ridicat prin alte metode decât imposibila schimbare bruscă a situației lor financiare. Una dintre aceste metode este și îndepărtarea oamenilor care le amintesc de situația în care se află. Adică și comandantul care le amintește de tăierile de salarii, injurii, concursuri măsluite, Liviu Popa. Evident, nu chestorul mutat acum la Bihor a fost creierul/inițiatorul măsurilor aberante, dar le-a acceptat tacit și, așa cum au spus liderii de sindicat, a și refuzat orice dialog. Poate că știa că nu avea ce promite, decizia nefiind la el, habar nu am și oricum nu mai are importanță.
Și atunci de ce a fost înlocuit cu Petre Tobă, tot un comandant din perioada guvernelor Boc? Adică dacă tot trebuie să nu mai fie comandanți care amintesc de anii ”triști” de ce nu s-a adus unul nou. Pentru a înțelege trebuie făcut un mic recurs la istorie și o rectificare la știrile văzute la televizor.
În octombrie 2010, la o lună după mitingul în care polițiștii au aruncat în poarta Palatului Cotroceni cu caschetele, secretarul de stat chestor Dan Fătuloiu a anunțat o serie de controale la mai multe inspectorate din țară. În ciuda motivelor oficiale, toți polițiștii știau că erau vizate inspectoratele care permiseseră unor subordonați să participe la mitingul din 14 septembrie 2010. Ca o mană cerească, exact în acea perioadă a venit și asasinarea lui Gheorghiță Mararu, urmată de o declarație idioată a celebrul gabor Șoric…
S-a ajuns – după o altă coincidență, flagratul de mită avându-l ca denunțător pe Fătuloiu – la demiterea lui Petre Tobă de la conducerea Poliției Române sub pretextul scandalului de la Neamț ( așa cum repetă obsesiv televiziunile în background-ul știrilor despre schimbările din minister) dar… în mintea subordonaților, Tobă a rămas șeful care a plătit cu funcția pentru că a permis subordonaților să-și manifeste nemulțumirea.

Am găsit Poliția Română demoralizată!

Ministrul de Interne al Cabinetului Victor Ponta ne-a acordat un interviu – la ora când l-am înregistrat era primul după numire – în care a (am) ținut să clarifice unele puncte care au rămas neclare în relația sa cu PSD, PD-L și UNPR. Despre căderea Guvernului Ungureanu, Rus mi-a spus că o anticipase, dar că nu era sigur că va fi desemnat ca ministru. Despre PSD și relativa îndepărtare de acest partid a spus: Am considerat, în 2005, că înlocuirea lui Ion Iliescu ar fi drumul pe care partidul ar trebui să meargă. Îmi dau seama, și eu acum, că a fost o mică greșeala atunci. Greșeala de care vorbește Rus este numirea lui Mircea Geoană. Despre relația cu Vasile Blaga, un om pe care-l cunoaște din studenție, subiect de reproșuri în PSD: Eu m-am întâlnit întotdeauna cu toți miniștrii de interne care au fost după mine. Cu Vasile Blaga, cu Oprea, cu toți am discutat și le-am spus cu sinceritate ce cred eu. Și atunci, când a venit Blaga după mine (în 2005 n.n.), am avut o discuție foarte lungă. Despre UNPR: Eu nu-mi șterg din agenda de telefon numerele nimănui. Am rămas permanent în contact și cu Marian Sârbu și cu Cristian Diaconescu și cu Gabriel Oprea. Am stat în guvern cu ei aproape 4 ani.

Amănunte din draftul scrisorii de intenție către FMI pe care Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu nu a mai apucat să o discute cu FMI. Cât din acest text și-au însușit – la presiunea FMI – negociatorii Cabinetului Ponta și care sunt diferențele dintre documentul inițial și cel adoptat săptămâna trecută la Palatul Victoria.

Membrii Guvernului MRU porneau negocierea creșterilor salariale de la 5%. Guvernul Ungureanu urma să meargă pe varianta 1,9%, folosind însă un artificiu – calcularea separată a cheltuielilor din PNDI. Cu mega-proiectul fostului ministru Elena Udrea, deficitul pe cash urma să ajungă la 2,1%. În același draft, se propunea liberalizarea prețului la gaze pentru populație din 2017, la negocieri, noul Cabinet obținând un nou termen, 2018.