Category Archives: Editoriale

Când eram mic și mai confundam stânga cu dreapta, bunică-mea îmi spunea mereu: ”Dreapta e mâna cu care te scarpini mai ușor!” Sigur, dacă te mănâncă și se pare că pe Traian Băsescu îl mănâncă, dar n-a găsit dreapta să se scarpine cu ea… mai ușor decât o face acum cu stânga coabitantă.
Cred că aici e mobilul declanșării dezbaterii despre un referendum pe tema Parlamentului unicameral. E una dintre puținele teme care i-au mai rămas pentru a-și atinge două scopuri: primul, să găsească un mesaj unitar pentru piticii care se antrenează la mesaje gonflabile în așteptarea Albei ca Zăpada și, al doilea, valorificarea pitiicilor prin contrapunerea lor clasei politice uslașe care, nevotând referendumul în Parlament, își doresc privilegii, aparat uriaș de stat… știți discursurile, sunt aceleași ca-n 2008.
De dragul atingerii acestor scopuri ar sacrifica până și aparența coabitării.

Crin Antonescu și Victor Ponta au anunțat că protocolul USL va fi amendat și în ceea ce privește candidatul unic la prezidențialele din 2014. Un subiect trecut repede cu vederea, după ce s-a spus doar că liderul liberal a simțit nevoia să capete noi asigurări că va fi acel unic prezidențiabil. Comisia formată din lideri din ambele partide care să ”construiască din timp, pas cu pas, proiectul prezidențiabil” este un lucru cel puțin bizar. Ce ar putea face această comisie? Construiește un proiect al deciziilor, direcțiilor de acțiune și al modului de îndeplinire a acestora? Adică ea construiește un nou candidat, ”cioplit” pe structura lui Crin Antonescu?
De ce ar accepta liberalul sugestii și reclamații – precum unitățile de alimentație de pe vremuri – de la colegii pesediști?
Cred că adevărul este că nu Crin Antonescu a pus condiții legate de prezidențiale, ci Victor Ponta a pus condiții, probabil amenințând cu un candidat separat, deși asta înseamnă clar că nu se mai câștigă acele alegeri dintr-un singur tur…

Până acum se spunea – evident, pe surse – că adevăratul plan al Guvernului Victor Ponta este de a nu permite exploatarea gazelor de șist, oricât de mari ar fi presiunile născute din coabitarea dar și din co-finanțare.
Se spune că premierul – și miniștrii cu decizie în domeniu – lasă lumea să creadă că se va permite intrarea Chevron pe piața românească a gazelor naturale, sperând că vor crede asta și rușii care, la un moment dat vor ceda și vor scădea prețul furnizării gazelor. Același rol l-ar avea și recent stârnita furtună mediatică în jurul aproape îngropatului proiect Nabucco. Scăderea mult așteptată ar fi generat și ”datul aramei pe față”, adică plecarea frunții guvernamentale în fața protestelor publice și interzicerea celebrei ”fracturări”, mai ales în zonele tradițional turistice.
Așa să fie? Credibil, mai ales că Victor Ponta face – în alte domenii – caz de aplecarea sa spre ecologie. Așa se justifică și faptul că în campania împotriva exploatării sunt implicate persoane care în alte privințe nu sunt nici adversari nici critici cu premierul.
Ieri a apărut încă o versiune, la fel de credibilă. Acordul dat de ANRE pentru pentru creșterea prețului la energie a deschis un nou front de discuții, cu tema aproximativă: ”vreți ecologie? ok, dar plătiți mai mult!”
E genul de știre care ține oamenii în casă când vine vorba de proteste? Cam e!
Fie una fie cealaltă, undeva e o manipulare, în spatele protestelor sau în umbra amenințării cu scumpiri. Și în spatele acestei manipulări e și premierul.
Așa se vede dinafară.

Trezirea Partidului Național Țărănesc, lansarea Forței Civice, apariția Inițiativei România Liberală și chiar transformarea Mișcării Populare în partid politic, toate au pornit ca știri pe surse despre un proiect dezvoltat undeva în secret, apoi cu surle și trâmbițe se anunța cum Dreapta are un nou nucleu în jurul căruia se poate strânge precum un pumn și într-un final au căzut în derizoriu.
Cine mai crede azi că masele – nemulțumite de celelalte partide – se adună în spatele lui Aurelian Pavelescu sau Mihai Răzvan Ungureanu? Cine e destul de nebun să creadă că zecile de mii de alegători nemulțumiți de USL vor vota cândva inspirați de concetățenii lor din Sectorul 1 și de norocul acestora de a avea blocurile anvelopate?
Eu cred că a trecut perioada partidelor construite în jurul unui singur om – poate de aceea nu cred că va face ceva partidul din umbra fundației consilierilor de la Cotroceni – așa cum au dispărut fabricile ținute de un singur manager, ziarele cu un singur cap limpede. Publicul/alegătorul nu mai e ce a fost cândva. Acum are oferte multe, informații, știe ce vrea și de ce vrea… și are nevoie de o structură în preajma sa pentru a-l convinge să iasă din casă în ziua votului pentru a-și materializa așteptările.
Un partid, ca să câștige acum multe voturi, are nevoie de structuri bine așezate în teritoriu, chiar și ”surpriza” parlamentarelor din decembrie, PP-DD, a ”luat”, odată cu politicienii altor partide, structuri întregi care au lucrat în colegii.
Concluzia mea, urmărind reacțiile reale la apariția fiecărui nucleu de acest fel, este că toate acestea se vor stinge dacă nu se vor afilia – pe modelul imoral dar salvator al UNPR – unuia dintre cele 3 partide mari care au rămas și să încerce acolo să se impună. Altfel îi paște ridicolul apelurilor disperate pe rețelele de socializare sau al conferințelor de presă din care nu preia nimeni nimic.

Sursele mele spun că se exercită presiuni mari asupra Guvernului pentru a emite o Ordonanță de Urgență prin care să fie schimbe Legea 215/2001, modificată în 2007 prin interzicerea traseismului politic la aleșii locali. Justificarea – pentru publicul larg – este că e o discriminare între statutul primarilor și consilierilor și cel al parlamentarilor, care se pot plimba de la un partid la altul.
Singurele partide care s-ar opune acestui demers ar fi PP-DD și PDL, partidele ale căror aleși locali ar zbura imediat spre USL sau spre proaspăt semănatul Partid Popular. La PNL ar fi o singură supărare – compensată pe deplin, însă, de ”achizițiile” ce se prefigurează – și anume ”eliberarea” lui Andrei Chiliman pentru cursa spre unificarea dreptei sub fusta unei iluzorii Albă ca Zăpada.
Modificarea legii ar fi și un cadou nesperat – sau poate, dimpotrivă, sperat și chiar negociat – cu gruparea din PDL care ar urma-o pe Elena Udrea, dar sunt deocamdată ținuți de ”iubirea” pentru localitățile unde activează.
În cazul modificării Legii 215, Vasile Blaga ar rămâne cu un rest de partid – pentru că parlamentarii îi vor urma pe primarii de unde se ”adapă” – și, parafrazându-l pe Cezar Ouatu, va fi un contrast între aspectul său de bărbat politic viril și vocea cu timbru feminin. În definitiv, mi se pare că nici cuvântul ”buldog” nu are corespondent feminin.

Încă doi parlamentari ai PDL au părăsit partidul care i-a adus în Parlament. Cel mai recent nume de ”fugar” din fostul partid prezidențial (chiar o fi ”fostul”?) este al ex-ministrului de Interne, Gabriel Berca.
Toți fugarii care n-au ajuns pe baricadele USL se declară ”independenți”.
Informațiile care circulă în ”mediile de dreapta” – așa puține câte sunt ele – spun că se clocește o mișcare așa cum a fost UNPR-ul pe vremuri, adică formarea în timp a unui grup parlamentardin ”independenți”.
Viitorul grup – să-i spunem ”Mișcarea Populară”, doar așa ca să fie destul de clar inițiatorul ei – va fi format din parlamentarii Forței Civice și cel al PNȚCD, ocupanții unui Tico intrați în Legislativ pe sub mâna PDL , cu fugarii din tabăra învinșilor de la Convenția Națională a PDL și cu posibilii excluși din PNL pentru aderare la Inițiativa România Liberală. Ce-i așteaptă pe aceștia din urmă puteți citi AICI.

Inițiativa România Liberală, noua organizație lansată de primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, pune pe foc și organizația locală a PSD. Ea a trecut – relativ recent – printr-o reorganizare, după ce a fost înlocuit deputatul Dan Tudorache cu europarlamentarul Cătălin Ivan. Se pare că visul noului șef este de a cuceri primăria de Sector, lucru imposibil cât timp Chiliman este aliatul lor în USL. Dar cât timp mai sunt aliați – fie și doar formal – primarul și pesediștii? Este posibil ca în cel mai bogat sector al Capitalei să fie organizate alegeri mai devreme?
Crin Antonescu i-a lansat ieri o ”invitație” lui Chiliman și anume să părăsească PNL dacă are vise de colaborări cu Mișcarea Populară, Forța Civică sau alte structuri perfect incompatibile cu președintele liberalilor. O ”mușcă” primarul? El știe că demisia din partid înseamnă să-și pună mandatul la dispoziție. Este înconjurat, însă, de destui consilieri care susțin că el ar recâștiga fotoliul de primar ca independent, calculul lor bazându-se pe nimicirea organizației de sector a PNL și pe slăbiciunea celei a PSD, aflată de prea mulți ani în umbra lui Chiliman. Așa o fi? Se luptă un om – aliații lui nu contează electoral – cu o siglă care are 65% la nivel național? Ivan crede că nu, Chiliman speră că da.
O altă variantă este cea a excluderii lui Andrei Chiliman – la pachet cu ceilalți ”inițiatori” – variantă bazată mai mult pe impulsurile de furie ale lui Crin Antonescu. Atunci discuția alegerilor locale parțiale este închisă și visul lui Cătălin Ivan rămâne un vis, cel puțin până în 2016.
Mai mulți lideri liberali propun însă o altă soluție. Excluderea fondatorilor IRL, mai puțin a lui Chiliman, silidu-l astfel fie să demisioneze el din partid fie să rămână, suportând rușinea de a-și fi băgat colegii în… pardon, în fundație! Îl sperie pe primar reorganizarea PSD Sector 1?

Congresul extraordinar al PSD e un prilej unic de a vedea cum politicieni de diferite talii, din colțuri diferite ale țării trăiesc simultan două sentimente profund contradictorii: prin vot sunt de acord cu prea mediatizata colaborare dintre Traian Băsescu și Victor Ponta iar prin aplaudarea lui Adrian Năstase aprobă împlinirea dorinței foștilor săi de detenție ca actualul președinte să-i ia locul în celulă. Cum se îmbină cele două, ce ar alege pesediștii când vor prelua puterea: să-l lase pe Băsescu să-și bea liniștit cafeaua cu ”mișcații” populari și după terminarea mandatului sau îl vor mânca de viu după ce timpul îl va dezarma complet?
Cred că nici ei nu știu. Nu au un plan, depinde doar de conjunturile de moment din viitor… și de interese, bineînțeles…

Dacă e cineva destul de plictisit de alte activități încât să se aplece asupra zarvei de pe partea dreaptă a eșicherului politic va vedea certuri între oameni care nu se vor certa niciodată definitiv, planuri de organizare în timp ce partenerii se scutură de praf… nimic, cel interesat nu va vedea nimic.
Vasile Blaga și PDL-ul său își dispută cu politicienii care urmează să fie ”treziți” prin activitatea Mișcării Populare aproximativ 30% din electorat – cu o marjă de câteva procente, pe care le-ar mai putea păstra PPDD-ul aflat în cădere liberă după dispariția televiziunii lui Dan Diaconescu. Asta se întâmplă pentru că devine tot mai clar că erodarea procentelor USL merge mult mai lent decât speră adversarii PSD și PNL, iar ruperea USL este un vis și mai îndepărtat decât prăbușirea în sondaje. Dar alegătorii rămași în afara cuplului Ponta-Antonescu nu sunt ”uniformi”. Sunt de două categorii, evident, fiecare având și sub-categorii, dar acestea sunt mai puțin importante în acest moment.
Un important procent din cei care ar vota – dar nu USL – cred în dreapta politică, dar consideră că acest curent a fost îngropat de Traian Băsescu. Lor li se adresează cei care se zbat pe lângă fundul prezidențial și mușcă din el cu același nesaț din vremea când îl pupau. Ei sunt ”mișcuricii”, măscăricii care se valorizează printr-o mișcare de delimitare de ocupantul Palatului Cotroceni. Sunt ei fundamental rupți de cel care le-a dat viață și putere? Mă îndoiesc. Poate singurul dintre ei care se ”joacă cu focul” e Blaga, pentru că grupul Elenei Udrea i-a acordat doar un armistițiu până după europarlamentare, moment după care i s-ar putea cere din nou depunerea mandatului. Armistițiu binevenit și pentru fostul ministru al Turismului, recenta campanie internă demonstrându-i că mai are de lucrat pentru repararea imaginii.
Pe de altă parte, o bună bucată din electoratul neacaparat de USL dă vina pentru situația din țară – socială, economică și politică – pe PDL și poliitica sa de cadre și comunicare, selectând oameni incapabili să aplice și să explice public măsurile gândite de președintele României. Cea mai mare parte se vor alia fundației Mișcarea Populară și îi voi numi ”mișcăricii”, pentru că ei neagă – prin atacurile la clasa politică, din care provin și ei, și în special împotriva pedeliștilor – tocmai alianțele care i-au propulsat în funcții.
Ce vor face aceste două curente, ”mișcărici” și ”mișcurici”, în 2014, când se va juca miza unui nou președinte al României? Se vor alia, firește. Și dacă e așa de clar ce se va întâmpla cu actualii adversari de ce spectacolul? Pentru că nu poți mobiliza electoratul doar când ai nevoie de el, ci trebuie să-l ții cald pentru momentul cheie. Și mai trebuie ceva, să-i spui ce vrea să audă. Și dacă electoratul necaptiv al USL vrea să audă atacuri la Băsescu, în parte, și la PDL, cealaltă parte, atunci… pe nimeni nu doare gura.

În seara de vineri, 29 martie, eram în emisiunea lui Andrei Bădin când a apărut zvonul că Victor Ponta o va nominaliza pe Laura Codruța Kovesi la șefia DNA. Invitat pe Antena 3, premierul nici nu infirma, nici nu confirma știrea, alintându-se ca o fată mare care nu știe dacă să accepte o invitație la dans.
Gata oricând să ne încercăm norocul, eu și Horia Alexandrescu am vrut să facem un pariu pe tema nominalizării. Pariam pe un stilou. Eu susțineam că o asemenea nominalizare e incredibilă, el că e posibilă. Nu am mai bătut palma, dar…
A doua zi, când au apărut reacțiile unor uslași, m-am gândit că era bine dacă pariam, pentru că aș fi câștigat. Duminică, alte zvonuri și părea că… pierdeam stiloul. Luni, declarația lui Ponta după vizita la CSM și părea că stiloul era ca și al meu! Nimeni nu s-a întrebat atunci despre ce numiri rapide vorbea premierul, dat fiind că până atunci toată lumea se plângea că nominalizările anterioare fuseseră făcute fără a se respecta întocmai procedura greoaie…
Marți a devenit clar că, dacă aș fi ținut pariul, pierdeam și, mai mult, greșisem și când postasem textele de AICI și AICI!
Acuma, stiloul dă-l dracului, am pierdut eu mai multe la viața mea, pariind pe statornicia unor personaje publice, dar mă întreb, dată fiind evoluția evenimentelor, a fost zilele astea Ponta amenințat că, dacă ascultă doar de colegii săi din USL, va fi făcut public un pact pe Justiție? Eu cred că da și mai cred că pactul a început să fie aplicat când au fost trimiși la Curtea Constituțională Mona Pivniceru și Daniel Morar – ancorați în procedura veche de numiri în Ministerul Public – și a lui Valer Dorneanu – ”amintirea” din vara trecută, când avocatul poporului era subiect pentru presa din UE.