Sofia

Deodată mi-am dat seama că-mi zâmbește. Toate lucrurile din cameră erau la locul lor, nici măcar aerul cald-răcoritor de primăvară nu mișca perdeaua și totuși zâmbetul ei schimbase brusc totul.
Poate zâmbea la curcubeul de sunete care ieșea din aparat și umplea încăperea ca un tapet nou, cu picturi naive.

Poate că zâmbea privindu-mă cum mă legănam, furat de ritmul cântecului.
Poate zâmbea la soarele care-și intrase în drepturi. Soarele a văzut și el zâmbetul și i-a vărsat în brațe un râu de aur, îmbogățindu-i – dacă mai era nevoie! – fiecare linie a trupului.
Poate zâmbea la un vrăbioi gras, oprit pe pervaz, care-și încetase, în semn de respect pentru muzica noastră, cântecul de căutare a unei iubiri de-o primăvară.
Poate zâmbea la floarea din cireș care, topită de căldură, nu mai anunța primăvara, ci deja prevestea răcoarea dulce a gustului de fruct.
Sau poate zâmbea doar așa… la vreo amintire uitată în mintea ei de îngerul său păzitor sau la premoniția vreunei bucurii ce va să vie…
Sau… dar cine poate înțelege de ce zâmbește un copil care abia împlinește cinci luni! Te bucuri de zâmbetul lor și atât.
PS În Canada, Lucille Starr este un monument național. A fost – cu zeci de ani înainte de Celine Dion sau Justin Biber – prima solistă din această țară care a reușit să vândă mai mult de un milion de discuri! Cheia succesului său a fost îmbinarea versurilor în franceză cu cele în engleză. Ascultătorilor de aiurea, franceza le oferea un strop de clasă, perfect mulată pe duritatea scenelor country & western, dar canadienilor le vorbea despre o ”împăcare” peste secole între celebrele tunici roșii și albastre care s-au alergat cu puștile în mâini printre copacii de pe maluurile Marilor Lacuri.
Mesajul era, evident, fals, indus de creierul din spatele acestor înregistrări franco-engleze, Bob Regan. Piesele – ca și Allons danser Colinda – erau fie hituri country adaptate fie piese tradiționale din altă oază francofonă, Louisiana. În 1965, imediat dup lansare, au devenit atât de populare încât le cântau și copii și de atunci două dintre ele, Colinda și Jolie Jacqueline au fost adoptate drept cântece de copii deși ele vorbesc aproape pe față – cum îi stă bine unui redneck din mlaștinile cajun – despre … sex.