Ce NU înseamnă condamnarea lui Dan Voiculescu

De câteva zile, liniştea vacanţei îmi este întreruptă din când în când de puţinele comentarii ce ajung la mine legate de maratonul condamnării lui Dan Voiculescu. De la început vă spun că nu savurez finalul acestei bătălii ca pe cine ştie ce victorie a democraţiei sau a statului de drept, dar nici nu-l plâng pe părintele Antenelor, nevăzând în el o Scufiţa Roşie târâtă de lup în boscheţii de pe marginea potecii din pădure. În loc să fie un eveniment marginal al vieţii noastre de zi cu zi – aşa cum a fost condamnarea unui alt mogul sau cum este procesul unui mogul mai puţin celebru, dar la fel de influent, proces ce merge pe tăcute spre prescripţie, aici am fost puţin răutăcios – Dan Voiculescu, prin fanfarele zgomotoase ale acuzării şi apărării sale publice, mi-a penetrat zidul de linişte la a cărui umbră mă odihneam, împuţindu-mi atmosfera cu fetidul miros al ipocriziei. M-am gândit că e util în astfel de momente să îmi reamintesc unele lucruri pe care e posibil să le trec cu vederea în hărmălaia creată.
Primul este că procesul lui Dan Voiculescu nu este o lecţie de drept sau dacă e ceva de reţinut din el ca aspecte legale nu le veţi afla de la vorbitorii publici din ultimele zile pentru că toţi par să sufere de un sindrom ciudat, care se manifestă printr-o parţială înţelegere a realităţii. Am văzut că toţi cei care par să ghicească de la o mie de kilometri o privatizare frauduloasă sunt incapabili să distingă o faptă de trafic de influenţă sau să înţeleagă cum poţi fura bani de la o gală internaţională de box. Pe de altă parte, cei care nu ar înţelege o furăciune nici dacă li s-ar privatiza ilegal şi oliţa de sub fund sunt aşi în judecarea traficului de influenţă şi în soluţiile ce pot fi sau nu pot fi date în dosarele mafiei craiovene.
Condamnarea lui Dan Voiculescu nu înseamnă şi nu va însemna că Mircea Băsescu este o victimă a varanului, aşa cum nu va însemna nici că tot ce s-a spus până acum pe Antene despre clanul Băsescu este o minciună.
Condamnarea lui Voiculescu nu înseamnă că e o victorie a lui Traian Băsescu. De ani de zile, în multe dosare, dar în special în cele ale mogulilor, preşedintele e doar puroiul ce infectează politic rănile făcute de Justiţie. Profită de ele şi o face într-un mod absolut impecabil, din punct de vedere al comunicării publice.
Condamnarea lui Dan Voiculescu nu va însemna finalul trustului Intact, aşa cum condamnarea lui Sorin Ovidiu Vîntu, procesul lui Dinu Patriciu, anchetarea lui Maricel Păcurariu şi Cozmin Guşă, percheziţiile la apropiaţii lui Adrian Sârbu, fuga lui Elan Schwartzenberg nu au însemnat sfârşitul trusturilor lor de presă. Că apar probleme, că sursele de publicitate sunt alungate de campaniile de presă, asta da, dar finalul în niciun caz.

This entry was posted in Editoriale. Bookmark the permalink.

One Response to Ce NU înseamnă condamnarea lui Dan Voiculescu

  1. Rizea-manea Marius says:

    Pe naiba m
    araton ,este doar un sprint intre burtosi si nici macar cu miza ,daca nu punem la socoteala ambitia lui basescu de a-i ingropa pe toti cei ce au activat in retele informative paralele ,pentru ca stiti foarte bine cate rivalitati si ranchiuna au starnit intre ele diversele celule ale securitatii.Ne miram ca nu mai depasim contextul ,dar drama noastra a inceput cand astia au aflat ca se turnau unii pe altii .Mai ales ca toate costurile se deconteaza din taxele si inpozitele aberante ,dar foarte numeroase pe care suntem obligat sa le polatim ,unele chiar cu dedicatie …

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>