Amara sminteală a ideilor cândva mărețe. Neo-nazistul din Dixie și episcopul păcătos din Huși

Așa a fost să fie, să mă atragă două cazuri, să am informații în plus și să le văd apoi propagate. E vorba de cazul Episcopului Corneliu al Hușiului și de americanul Matthew Heimbach, unul dintre organizatorii mitingului sângeros din Charlottesville.
Dar aceste două povești mi-au lăsat un gust amar, aroma fetidă a idiotului care-și bate joc de realitățile și credințele a mii, poate chiar milioane de oameni. E un gust care nu trece dacă-ți clătești gura cu apa pură a izvorului dătător de viață al unei națiuni.
O să explic de ce doare cazul lui Matt Heimbach (aveți aici articolul din Evenimentul Zilei despre această poveste). Am militat mereu pentru o măsură în proporția în care acceptăm să ne aruncăm la gunoi personalitățile. Mi se par excese momentele dezgustătoare pentru mândria (cât a mai rămas din ea!) unei nații că am acceptat cu nejustificată tăcere să fie chemați la Poliție comercianții tricourilor din seria ”Legende Vii” sau când ditamai Banca Națională a României a fost trasă de urechi pentru că din colecția foștilor guvernatori onorați cu câte o monedă comemorativă nu a fost exclus Mihail Manoilescu. Nu vreau ca România să ajungă în momentele stânjenitoare prin care trec acum alte țări – cum ar fi SUA – de a ne ciunti istoria, de a ne presăra aiurea cenușă în creștet doar pentru a face plăcere unor indivizi care, terminând interdicțiile logice, au ajuns la excese cum ar fi dărâmarea statuilor, măcelărirea filmelor sau a cărților.

editorial 15 august 1

Marșul din Charlottesville de la care a pornit scandalul a fost inițiat tocmai pentru că se pregătește demolarea statuii generalului Robert E. Lee, acuzat de puriști că a apărat cu arma-n mână menținerea sclaviei. E o prostie să reduci Războiul Civil la eliberarea negrilor, să negi realitățile complexe și să le reduci la problema minorităților de orice fel.
Și peste Ocean s-a ajuns ca o dezbatere care trebuia să se învârtă în jurul măreției apuse a Sudului să se reducă la bătăile de stradă dintre susținătorii minorităților și cei ai ”supremației albilor”. Același efect ca acela asupra respectului cuvenit Confederației l-a avut Matt Heimbach și pentru România, apărând într-un tricou cu Zelea Codreanu la procesul nebunului care a intrat cu mașina în contra-manifestanți!
Știu că și în tabăra adversă – a puriștilor-progresiști – lucrurile se întâmplă la fel, când apare câte un exaltat, dar gustul amar mi-l lasă – ce să fac, toți plătim tribut subiectivismului – cazuri precum cel al lui Heimbach.
Normal, va apărea teoria cu ”Vezi ce se întâmplă dacă lăsăm să mai existe tricouri ca acela?” E o prostie, e ca și cum am interzice vânătoarea pentru că apare câte un idiot care-și împușcă vecinul și nu pentru că acest sport este o amenințare la adresa faunei.

Tricoul purtat de Heimbach nu este la vânzare, nu face parte din seria cercetată de Poliție, e rodul unor acțiuni underground nedefinitorii pentru un adevărat curent naționalist. Totuși mediatizarea scandalului aruncă din nou acest curent în gura adversarilor.

editorial 15 august 2

Așa cum un exaltat ca Heimbach lovește o cauză, la fel se întâmplă și în cazul Episcopului Corneliu, ierarhul care a coborât lupta pentru menținerea credinței în grotescul jocului de-a doctorul cu elevii Seminarului din Huși ( aveți aici povestea și mesajul Patriarhului Daniel de la care toți așteptăm să se țină de cuvânt). La sfârșitul acestei săptămâni, dacă e să dăm crezare spuselor oficialilor Bisericii Ortodoxe Române, Corneliu va deveni un simplu călugăr, trecut la ascultare prin vreo mănăstire din Nordul țării. Sau va deveni ce va dori el, mai puțin preot ortodox, pentru că, așa cum am mai spus, Biserica mea are nevoie de încrederea celor care mai cred în Dumnezeu tocmai ca să poată să ne călăuzească și în anii grei ce sigur vin.

PS Cred că tocmai noi, cei care mai avem credințe sau convingerea că trecutul se păstrează neatins, avem datoria să denunțăm astfel de cazuri, care ne amenință propriile convingeri mai rău chiar decât o fac adversarii. Știam asta, dar convingerea mi-a întărit-o un istoric american, Ryan Hunter, militant ortodox și bloggerul care i-a luat lui Heimbach interviul în care îl preamărea pe Corneliu Zelea Codreanu. În 2014, când Heimbach a lovit un oponent cu o cruce, Hunter a fost printre cei care au cerut excomunicarea lui din Biserica Ortodoxă. Din scrisoarea lui deschisă am înțeles cum puțina credință care a mai rămas în lume e amenințată din interior dacă nu e fermă cu proprii exaltați. Eu spun să-i ascultăm pe autenticii tradiționaliști americani. Ei știu cel mai bine cum e să înoți împotriva curentului.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

One Response to Amara sminteală a ideilor cândva mărețe. Neo-nazistul din Dixie și episcopul păcătos din Huși

  1. NuConteaza says:

    Adica sa inghitim si sa tacem ?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *