Băsescu e singurul jucător de la masă care-şi putea permite un fold după allin. Au făcut-o ceilalţi

Îmi place Texas Holdem. Tensiunea când arunci pe masă fisele e ceva de trecut în cv. Ca să-l înţelegi, să-l simţi, trebuie să-l joci măcar o dată. Tehnic e un joc de noroc dar şi al nervilor. Ai în mână două perechi, de exemplu, şi ştii că ai mari şanse de câştig şi deodată adversarul plusează cu toţi banii din faţă, all in, cum se spune, şi ţi se adună transpiraţia pe frunte. Dacă e aşa ai pierdut. Tehnic nu mai ai ce face, nu poţi practica acelaşi joc al nervilor cu el. Tot ce are e în faţa ta, nu îl mai poţi speria. Nu mai are ce pierde. Ai noroc sau nu? Ai nervi să pariezi bani adevăraţi pe asta? E o întrebare grea când fisele colorate viu de pe masă sunt bani adevăraţi, scoşi din portofelul tău. Ce s-a întâmplat în România în ultimele şase săptămâni seamănă cu un uriaş joc de poker.

La masă sunt Traian Băsescu şi, de cealaltă parte, împart banii Victor Ponta şi Crin Antonescu. Avantaj din start, dealerul este Emil Boc. O trişa, n-o trişa, oricum când împarte urmăreşte privirea şefului, dacă e mulţumit sau nu de ce a primit. Preşedintele primeşte la început două cărţi tari, Elena Udrea şi Vasile Blaga. Ţine în mână ambele aripi ale PD-L. În mâinile sale, partidul parcă e o găină gata să o tai. Ponta şi Antonescu au şi ei două posibile cărţi câştigătoare, tăierea pensiilor şi salariilor bugetarilor. Dacă ştii să le joci pot aduce mult. Nu plusează niciunul la început. Dar la flop (primele trei cărţi întoarse pe masă) şansele par să fie în defavoarea perechii dealer – jucător. O posibilă mişcare masivă de stradă de treflă, o moţiune de inimă roşie, scrisă pe sufletul poporului şi, ca să nu îl omoare pe dealer, o spaimă că dacă baţi la mâna asta trebuie să faci tot ceea ce tocmai ai înjurat.

Băsescu plusează, deşi cărţile nu-l avantajează. Ponta şi Antonescu merg şi ei. Turn, adică se întoarce a patra carte. Preşedintele pierde sigur, tocmai pe mâna dealerului ales de el. Cartea întoarsă arată trădările din PD-L. Fugari, în condiţiile în care fiecare vot contează.

Ponta şi Antonescu numai că nu se felicită între ei deja. Dar Băsescu face o mişcare cum numai el ştie. Bagă all in! Puteau să-i ia totul. Era momentul lor! Dar transpiraţia s-a adunat pe frunţile lor şi au strigat „fold”! S-au aruncat. Probabil se gândeau că omul nu are unde să plece cu potul câştigat, că nu va putea valorifica nimic din ce ia de pe masă. Sau erau doar obosiţi că pun şi ăştia talk showuri numai noaptea! Sau poate nu au înţeles că fold nu înseamnă că ai câştigat, ci dimpotrivă.

Opinia mea e că bătălia pentru moţiune s-a pierdut cu o zi înainte de vot. De vină au fost din nou declaraţiile triumfaliste înainte de numărătoare. Şi evident mişcările colaterale, la care nu ai cum să fi atent când eşti beat, chiar dacă s-a întâmplat cu apă rece.

Şi un banc, evident cu pokerişti. Cică patru bărbaţi joacă absorbiţi poker. Sună un telefon, un tip răspunde: „ Bună, la un poker cu băieţii, cum o blană, la mall? Ia-o, cât, 200 de milioane? Ei bine ia-o dacă-ţi place.” Joacă ei în continuare, sună din nou. Tipul: „ Da, tot aici sunt. Cum, o maşină, 80.000 de euro? Nu-i scumpă? Bine ia-o”  Încă o mână sau două, sună din nou telefonul. Tipul : „ Tot la poker, ce, o casă? Un chilipir de un milion de euro? Dacă tu zici că ăsta e chilipir, bine ia-o” Închide şi întreabă vizibil iritat „Auzi, al cui o fi telefonul ăsta că m-a înebunit nevasta-sa!”

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

One Response to Băsescu e singurul jucător de la masă care-şi putea permite un fold după allin. Au făcut-o ceilalţi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.