Biserica mea, nu mă dezamăgi din nou!

Un blog trebuie să poarte în cea mai mare parte materiale născute din emoții. De aceea cred că aici își are locul un material despre amărăciunea pe care mi-a produs-o scandalul Episcopului Corneliu Bârlădeanu, de fapt dosarul unui profesor homosexual, pe numele său Cornel Onilă, care a fost șantajat de niște derbedei care aflaseră despre el că avea acte sexuale cu elevii săi, de la Seminarul din Huși. Și totuși nu această realitate băltind de imoralitate m-a amărât, ci faptul că aceste pete de rahat nu au fost rapid scuturate de pe patrafirul celei mai importante Biserici din România. Care, întâmplător, este și Biserica mea, pe care am apărat-o și o să o apăr în continuare cu sârg. Dar în această luptă trebuie să mă ajute și Ea.
La ora la care vorbim, Patriarhia Română și Mitropolia Moldovei și Bucovinei par hotărâte să-l dea jos pe Corneliu Bârlădeanu de pe jilțul de arhiereu, chiar să-l caterisească. În acest fel Biserica arată că Păcatul nu-și are locul în Sfântul Sinod. El poate fi absolvit, pedepsit cu canoane, iertat și chiar înțeles, dar nu poate fi TOLERAT.
Ori asta trădaseră părinții Bisericii în prima parte a scandalului. Că tolerează păcatul unui călugăr de a ceda poftelor trupești, fie ele pentru femei, fie pentru bărbați.
Am privit îndelung fotografia asta:

editorial 24 iulie

Este făcută în Palatul Patriarhal din București, în timpul lucrărilor Sfântului Sinod din 5-7 iulie. În rândul al doilea al coloanei, în plan îndepărtat, surâzător, la brațul unui alt episcop, este cetățeanul Cornel Onilă!
De ce e interesantă poza pentru mine, repet, apărător al BOR.
Pe 15 iunie, DNA Iași reținuse trei popi, unul pentru că îl presa pe Corneliu să-l susțină pentru poziția de Episcop Vicar, ceilalți pentru că râvneau la lucruri mult mai lumești, bani. A doua zi, în toată presa apăruseră fragmente din referatul prin care procurorii ceruseră arestarea celor trei. În toate relatările se vorbea de înregistrări video ale unor acte sexuale, arhiereul fiind protagonistul. Mai mult, pe 29 iunie, cei trei sunt trimiși în judecată și în rechizitoriul, trimis mai multor redacții, se vorbește clar de șantaj prin intermediul unor filmări indecente!

Biserica mea n-a înțeles în ultimii ani că rolul său în societate este diferit în Secolul al XXI-lea, un secol al încercărilor la care este supus creștinismul. Păcatul apărut chiar în sânul clerului nu mai este arhaica ”încercare la care ne supune Satana”, ci este armă în mâna celor care atacă, ridiculizează tot mai puținii creștini care mai asociază credința cu biserica.
La Sinodul care a urmat scandalului, cel din 5 iulie, nu s-a luat nicio decizie de sancționare a celui care, potrivit Dogmei, a PĂCĂTUIT!. Păcatul trebuia Biserica mea să-l identifice și să-l sancționeze! Trebuia să facă asta dur și cât mai rapid.
În locul unei decizii ferme ce au făcut părinții Bisericii? Au dat atunci un comunicat alambicat din care doar cei chiar interesați de flexibilitatea limbajului monahal au înțeles că nu Sfântul Sinod este chemat să rezolve problemele din teritoriu, ci mitropoliile.
Fac aici o paranteză pentru a spune că abordarea din 5-7 iulie s-a dovedit a fi greșită chiar și din punct de vedere canonic. Pe 17 iulie ( adică încă 10 zile în care preoțimea era înjurată de-a valma pentru cazul din Vaslui!) Cancelaria Sfântului Sinod a emis referatul cu numărul 7600, în care stabilește că Sfântul Sinod decide soarta unui ierarh și nu cel Mitropolitan.
În fine, să zicem că nu au știut asta pe 5 iulie, dar nu au văzut cum gestionează situația Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei? L-a întrebat pe Corneliu și ăla i-a spus că e o ”înscenare” și apoi a zis că așteaptă finalul procesului celor trei preoți-șantajiști! Păi ce, la procesul lor contează dacă ”arma” cu care era amenințat Episcopul e reală sau nu? Evident că nu are importanță în stabilirea vinovăției lor cu ce au amenințat, ci doar dacă au șantajat sau nu! Dovada cea mai bună este că dosarul a fost trimis în instanță fără a se cere vreo expertiză a filmărilor.
Abia după apariția primei filmări din cele 8 găsite la percheziții, s-au învârtoșat toți. L-au oprit pe Corneliu de la a oficia slujbe, au convocat o comisie de anchetă și au convocat o ședință a Sfântului Sinod pentru 17-18 august. Până atunci, pe toate căile se fac presiuni ca Episcopul să demisioneze. Poate o va face, scutind Biserica de disconfortul unei decapitări. Sau poate speră într-o sancțiune ușoară, care doar să-l țină departe de ochii lumii.
De data asta privesc atent evoluția, pentru că sper că acest scandal a fost un duș rece pentru ierarhi, că au înțeles că nu se pot juca de-a mesajele publice și, mai ales, sper că au înțeles că unii dintre noi avem nevoie de o Biserică fermă, care să dea exemple ale Prezentului, iar nu pilde din începuturile creștinismului.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *