Despre Yodel, tradiții, diversitate, politică și mândruța cowboy-ului. Eurovision 2017

editorial 14 mai
Sursa foto: pagina TVR

Una dintre surprizele votului juriilor din țările europene pentru piesa noastră – Yodel It, cu Ilinca și Alex Florea – este că niciuna dintre țările pentru care muzica yodel reprezintă tradiție ( Elveția, Germania și Austria) nu a acordat nici măcar un punct melodiei românești.
Sunt mai multe posibile explicații. Prima ar fi mult prea tehnică și nu cred că a contat, atenția pe istoria tehnicilor vocale nemaifiind de mult un punct tare al membrilor juriilor internaționale.
Practic, melodia, deși e prezentată la un concurs european și folosește un stil de interpretare cu rădăcini în munții Europei, e tributară unui stil de yodel puternic diferit. Ilinca folosește yodelul american, din celebrii Munți Stâncoși, importat din Elveția, dar prelucrat în secolele trecute. Îl recunoașteți dacă ascultați interpreți de western ca Slim Clark sau – dacă e să mergem chiar la vocea pe care Ilinca o imită – Patsy Montana.
Dar, repet, nu cred că juriile din Elveția sau Germania au sesizat asta și au spus: ”Ah, ăsta nu e yodel european! Nu-i dăm puncte!” De mult tehnica nu mai are valoare în puncte pentru Eurovision.
La sfârșitul acestui material veți găsi ceva din tehnicile de yodel american, doar așa, de palmares.
Al doilea motiv

pentru care nu am primit voturile juriului este eterna scuză a eșecurilor la Eurovision și anume ”votul politic”. Românul dă cu cușma de pământ și spune ”Asta e, bă frățicule, nu dau ăștia doi bani pe noi!” Posibil, de peste 10 ani, Eurovision este o festivitate acaparată de comunitatea minorităților sexuale, dedicat nu diversității în sine, ci impunerii diversității ca mod de viață, așa că nu politica acestor state se reflectă în voturile juriului, ci percepția acestor comunități asupra statului votat se resimte în notele acordate.
În fine, cea mai credibilă explicație privind faptul că o muzică care ține de tradiția a 3 mari țări nu a stârnit sensibilitatea juriilor este că tocmai TRADIȚIA este cea care DEPUNCTEAZĂ la o astfel de competiție! E dureros, dar e o realitate. Un festival care de anul ăsta este oficial dedicat diversității și deschiderii ( termeni atât de dragi modernilor corecți politic) nu poate aprecia tradițiile, devenite de ceva timp dușmanii Europei moderne.
PS Mie îmi place melodia prezentată de români anul acesta la Eurovision. Tehnică vocală, ritm, optimism, toate sunt atuuri.
Iată și mostra de tehnică vocală despre care vorbeam. Încă un lucru, interpretarea Ilincăi Băcilă a piesei din anii ’30 este descrisă ca fiind copiată după LeeAnn Rimes, o interpretă de country-pop, dar e o eroare, cover-ul după Cowboy Sweetheart al lui Rimes este în afara stilului ei obișnuit, este un tribut adus tehnicilor vechi.

Patsy Montana

Ilinca Băcilă

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

One Response to Despre Yodel, tradiții, diversitate, politică și mândruța cowboy-ului. Eurovision 2017

  1. Cristi says:

    Spectacolul facut de ai nostri pe scena a fost complet. Meritau sa fie intre primele trei locuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *