Găina cu pui vii blues

Am fost sâmbătă la întâlnirea celor la care am lucrat, în anii de început ai publicaţiei, la „Evenimentul zilei“. Ne-am strâns peste 100 de femei şi bărbaţi, trecuţi, mai mult sau mai puţin, de prima tinereţe. Am râs enorm, am glumit – e senzaţional cât de repede am recăpătat rutina glumelor de pe vremuri, chiar dacă de-a lungul anilor nu am mai avut cu cine să le exersăm – am ciocnit, ne-am îmbrăţişat şi am depănat tone de amintiri. Apoi am plecat acasă, bine dispuşi, ca după o reuniune a clasei absolvite cândva, de mult. Primul gând – al fiecăruia dintre noi, sunt sigur – a fost: ”ha, ai văzut că ăla arăta mai rău ca tine!”. Al doilea… a fost ceva mai complex.

Poate că bucuria revederii a fost pentru că ne-am adus aminte de o perioadă când eram tineri, mult mai idealişti, iar ridurile de necazuri erau pe atunci de la zâmbetele pline de speranţă… eeee? Bine pusă chestia, nu? Apoi mi-am adus aminte de ideea de reuniune de clasă şi mi-am dat seama de ceva… „Evenimentul zilei“ a fost o şcoală şi întâmplarea a făcut să fac parte din prima promoţie. Poate nu a fost o şcoală a scrisului, a paginării, dar sigur a fost una a gazetăriei pure, a cărei esenţă este aflarea de informaţii şi publicarea lor cât mai rapidă. Iar pagina din „Bulina Roşie“ veche de care îmi amintesc cu cel mai tare drag este pagina a doua, cea de actualităţi de ultimă oră. Acolo am văzut pentru prima oară cum, independent de voinţa unui redactor-şef, a unui responsabil de număr sau a vreunui şef de secţie, realitatea îşi recompunea mozaicul bizar… o decizie a Guvernului aşezată între o declaraţie idioată a vreunei vedete a vremii şi un accident în care au murit doi tineri… Era realitate pură, nefiltrată decât de mintea unui puşti ce alerga pe străzi, a unui şef de număr ce verifica să nu se scrie prea multe aberaţii şi un paginator ce potrivea literele de plumb pentru calandru.

Înainte de a mai râde o dată amintindu-mi de glumele doamnelor şi domnilor respectabili redeveniţi pentru o zi ”boschetarii” din bătrâna hală din Casa Scânteii, mi-am mai dat seama de faptul că îmi lipseşte acea realitate pură, ca şi cum un ochi uriaş o scanează şi o transpune fără a o mai digera… Şi de aia sufăr de ”găina cu pui vii blues”, un blues al presei făcute de puşti cu riduri de la cât râd plini de speranţe.

P.S.: „Bulina Roşie“ a fost o stare de spirit, „Evenimentul zilei“ e un ziar.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

9 Responses to Găina cu pui vii blues

  1. Mirel Curea says:

    Alecule! Mai este ceva important! Cat am pastrat fiecare din noi pe „ala” care era atunci. Tu ai reusit sa pastrezi mult, ba! :-))

  2. Pingback: Simona Ionescu » Noi, cei de la cel mai iubit ziar-”Evenimentul zilei-Bulina roșie”

  3. petrisor cana says:

    Si plang, si rad intr-o Romanie a timpului probabil….Cu stima prietene, oriunde te vei afla!

  4. Pingback: …Sfarsitul nu-i aici! « lunapatrata

  5. Cristi says:

    Gaina care a nascut pui vii mi-a ramas in minte si acum. :l0l: Se vindea atunci EVZ ca painea calda!!! 🙂

  6. Cristi says:

    Am vrut sa postez 😆 dupa gaina celebra.

  7. az says:

    si eu regret gaina, e o parte din viata noastra care se duce…

  8. tVr says:

    Oare ce-or fi ajuns puii aia?? Tare frica imi este ca au ajuns ministri…

  9. Pingback: Printre (cruci)fixuri şi cruci « Teo Negură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *