Iubirea fără Facebook e ca… Like și share!

vineri 27 noiembrie

Scena asta se poate repeta în fiecare casă. Poate nu și dialogul de mai jos, deși…
În mijlocul sufrageriei e o canapea uriașă, în formă de ”L”. Când au ales-o, părea că e de la ”Love”, acum pare că-i de la ”Lost”.
Ea stă pe latura mică, are picioarele ghemuite sub fund. Nasul e băgat în telefon. Degetul mare împinge una după alta postările. Din când în când, ochii devin atenți și degetul lovește un titlu. Zâmbește sau strâmbă din nas și apoi lovește iar ecranul.
Pe latura mare a canapelei e el. Tot cu nasul în telefon. Scrie. Citește. Zâmbește.
-Auzi?
El scrie, citește, zâmbește, nu răspunde…
-Auzi? Tu nu mă mai iubești!
El scrie, citește, nu mai zâmbește, răspunde:
-Ce prostie. De unde ți-a venit?
-Nu mi-ai spus-o de mult timp.
-Prostii. Și azi dimineață, la plecare…
-Vorbe, nu mi-ai arătat de mult timp că mă iubești.
El a lăsat telefonul.
-Adică ce nu am făcut?
Ea s-a uitat ca la unul care nu știe să treacă strada.
-Lasă, n-are importanță…
Au luat din nou telefoanele și s-au afundat. ”Ciudate-s femeile – s-a gândit el – acum pornesc o discuție, acum o opresc. Ce dracu’ o vrea de la mine?” Degetul mare a început din nou să alunge imagini și cuvinte. S-a oprit pe o melodie. O pusese unul și scrisese ceva cu iubirea, cu amandinele și pisicuțele… Un bou!
Melodia i-a rămas, însă, în minte. Nu a pornit-o, o știa.

Își aminti cum acum mulți ani, într-o seară, la un bal, a auzit melodia. O cânta o orchestră care nu avea nimic din versiunea originală, dar el a avut un impuls. S-a ridicat și a întrebat-o: ”Dansezi?” Ea s-a uitat întrebătoare, el nu dansa niciodată, dar n-a pus întrebări, a sărit drept în brațele lui.

Și acum își amintea cum s-a învârtit cu ea în brațe. Cum era moale, caldă și cum devenea ca piatra dacă picioarele lui o luau razna.
A dat share la melodie. Și a așteptat să vadă cum ea o va găsi pe telefon, cum va zâmbi și va înțelege că o iubește.
Așa s-a și întâmplat. La un moment dat, degetul ei mare s-a oprit. A zâmbit, a ridicat ochii spre el. Apoi a privit din nou telefonul și s-a încruntat:
-Cine dracu’ e Alinuța? Ți-a și dat like la melodie!
El scrie, citește, zâmbește, nu răspunde. Bine că a văzut-o!
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *