Iubirea văzută prin ochii lui Alex Mazilu… şi ai mei

Deschise calculatorul. Înainte de mail sau Facebook avea chef să „se plimbe” puţin. Internet explorer… restore previous sesion? Y… S-au deschis simultan două pagini… Prima invadă camera cu sunete.

A doua îl duse undeva în trecutul lui. Pe desktop un tip poza ceva sau pe cineva…

Primul lucru pe care i-l amintea era o după-amiază frumoasă de toamnă. Momentul ăla în care te agăţi inutil de ultimele forţe ale soarelui, deşi covorul de frunze de la picioarele tale îţi spune că e momentul să înghesui şi tu prin şifoniere hainele de vară şi să faci loc celor groase. Luase aparatul cu el gândind că va fotografia pomii dezbrăcându-se, iarba culcându-se sub povara vârfurilor devenite galbene. Când colo… ea făcu câţiva paşi şi se aşeză în dreptul obiectivului…

Se răsfăţa în faţa aparatului ca şi cum un public isterizat o aclama. Nu mai poza pentru el, privea dincolo de aparat, dansa, fiecare nou cadru parcă golea parcul de oameni, făcându-i să se simtă tot mai singuri, tot mai relaxaţi. Deodată erau numai ei doi, stăpâni ai unei lumi în care el îşi fotografia sufletul, transformându-l în biţi, sângele unei inimi auxiliare. Asta îi aminti de un alt moment…

Făceau poze, se încălzeau. În imaginaţia lui hainele dispăreau una câte una, până când natura din jurul lor a recăpătat ce dăruise. O simţea că deja îi e frig şi atunci privea pe lângă obiectiv, sperând că ochii lui o pot încălzi. Seara a descărcat pozele şi s-a mirat, goliciunea pe care putea jura că o văzuse, o fotografiase nu era acolo. Cadrele se succedau şi haina groasă rămânea la locul ei. Crezu că a visat cu aparatul în mână, apăsând mecanic pe buton. Deodată văzu cum ochii ei capătă strălucire de la o imagine la alta şi a înţeles că în acea după-amiază nu fusese singurul care visase…

Fusese un joc, un răsfăţ înainte de a dărui… De aia o iubea…

Când se juca aşa punea stăpânire pe el. Cu totul, până şi pasiunea lui de o viaţă devenea sclava ei. Dar nu îi păsa. Îi plăcea. Dacă nu ar fi atât de grăbită să îi ia totul, i-ar fi dăruit-o el.

Deschise ultima poză din albumul de pe net. Se gândi ce mult seamănă între ele poveştilor oamenilor diferiţi. Privi ultimul cadru până aduse căldura din propria poveste în cea a fotografului din eter. Muzica urlând, fotografiile succedându-se… nu voia să afle dacă cineva privea în calculator peste umărul său sau… cu tot cu povestea lui se plimba pe aleile unui parc învins de toamnă… Şi acolo îşi disputau stăpânirea asupra omenirii cu un alt cuplu ce abia îşi scosese din şifonier hainele groase.

P.S.: Need You Now a trioului Lady Antebelum este câştigătoarea Premiului Grammy, în 2010, pentru cea mai bună melodie country a unui duo sau grup. Premiul venea după un debut fulminant, iar din 2007, când s-a înfiinţat formaţia, au colectat două premii ale Academiei de Muzică Country şi patru nominalizări la Grammy. Interesant (dacă te gândeşti că mai toate poveştile seamănă sau au legătură) este că numele grupului a apărut în timpul unei şedinţe foto în care solista alesese ca decor câteva case somptuoase sudiste, clădite în stilul numit Antebelum, adică dinaintea Războiului Civil ce a îngenuncheat bătrânul Dixie.

P.S. 2: Toată polologhia asta, melodia şi poate prea multele fotografii sunt modul prin care Alex Mazilu şi cu mine vă anunţăm că de luni vrem să facem o rubrică zilnică pe care am botezat-o ”O poză şi o frază”. Unde altundeva decât pe netul nostru cel de prea toate zilele.

P.S. 3: Nu cred că trebuie să vă mai spun că modelul din imaginile lui Alex e Mădălina Puşcalău, iar cine se reflectă în calculatorul personajului din povestea mea… Îl priveşte.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

40 Responses to Iubirea văzută prin ochii lui Alex Mazilu… şi ai mei

  1. Gabriela says:

    Ma plec in semn de apreciere, negasind cuvantul potrivit pentru aceasta rubrica cu debut exceptional. O alta modalitate de premiere decat o bataie de inima si gandul meu uimit…nu am.
    Daca as asterne tot ce gandesc insa, mi-ar lua mai mult spatiu decat cel acordat.
    E ca un val care inunda … ganduri si sentimente trezite sau redescoperite…sau poate o alta poveste si un alt cadru inca neinvins de toamna si renascut in imaginatia mea bogata.
    Am sa caut sa ma incant si sa… ma rasfat cu deosebita placere de a citii zilnic aceasta rubrica.
    Cu toate panzele ridicate si…vant la pupa domnilor!
    Cu respect si admiratie..
    Eu

  2. Sonia says:

    SSSSSUUUUUUPPPPPEEEERRRR!

  3. Sonia says:

    SSSSSSSSSSUUUUUUUUUUUUUPPPPPPPPPPPPEEEEEEEEEEEEEEEERRRRRRRRRRRRRRRR

  4. Pingback: Viata, pasiune, iubire, fotografie… : Alex Mazilu – Daily Photo Blog / Photo Blogging

  5. Pingback: Viata, pasiune, iubire, fotografie… « Pandora's | Blog la feminin

  6. Alex Mazilu says:

    Multumesc maestre !

  7. Pingback: Iubirea văzută prin ochii lui Alex Mazilu si Alecu Racoviceanu | Madalina Puscalau - Calatoria mea

  8. Pingback: Pasiune, iubire, fotografie… | Dependent de Fotografie

  9. Mariana says:

    Inca un cliseu din viata si o citire placuta…multumesc!

  10. MISHU says:

    Incredibile fotografii.
    Superbă naraţiune.
    Chapeau!

  11. elena says:

    Minunat! Mi-au dat lacrimile in timp ce am citit randurile astea si am ascultat piesa absolut superba! Multumesc pentru o dimineata minunata!

  12. Alex Mazilu says:

    Va multumim ! 😉
    Sambata cu lumina buna pentru fotografii!

  13. crina.soare says:

    …ce mult ma bucur ca am avut dreptate si asa am primit certitudinea ca inteleg fotografia acceptind goliciunea ei.Artistul aduce curaj si mult simt in nu a ciobi gingasia lucrurilor iar privitorul aduce maturitatea si pofta de a savura imaginea.Textul insoteste imaginea mereu,misterul consta in maiestria artisului de al transmite .Fain!

  14. Pingback: Life, passion, writings and photography - Alex Mazilu Photo Blog

  15. Anca Dinu says:

    imagini alb-negru,cuvinte alese,muzica in surdina…o poveste in care ne regasim.

  16. Pingback: Lup – Atunci când visele se intersectează « Cristian Lisandru – Proză. Poezie. Muzichie. Uneori, politichie…

  17. Pingback: Adi Hădean | Zidul plângerii și un proiect frumos

  18. Pingback: Așa suntem noi, părinții. Ne bucură bucuria copiilor :) | Chinezu

  19. Inteleg starea de gratie indusa de imagini magice, Domnii mei! Obisnuiesc adesea sa contemplu o fotografie buna minute in sir iar uneori scriu ce “vad” dincolo…
    Alex era demult printre preferatii mei, va voi urmari cu interes si de acum inainte! 🙂

  20. angi says:

    cred ca cel mai minunat lucru este sa “citesti” un om ,acel om sa-ti dea voie sa-l aprofundezi, un om care nu este doar o carte subtire scrisa la doua randuri intr-un limbaj arhaic …

  21. Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima

  22. Teo Negura says:

    O fotografie (nu o poza, pentru ca exista o diferenta) e aidoma unei piese de teatru, se vorbeste pe sine vorbind despre altii, si toate astea prin prisma talentului sau inspiratiei celui care “a scris-o”…
    Va felicit pe amandoi pentru ideea inedita si va apreciez. Mult succes!

  23. ile says:

    Sunteti plin de surprize ,ametitor de frumoase ……..Am presimtit eu ca veti incepe anul in forta ,dar la asa frumusete de proiect …..Felicitari ,sunteti genial!

  24. anca a says:

    O poveste care debuteaza cu un amestec de bucurie si nostalgie, forta si delicatete, cu pasi inainte si priviri in in urma, cu un “joc, un rasfat” si multa dragoste.
    Promitator inceput!

  25. Pingback: Despre viață și fotografie « Evergreen

  26. Pingback: Viata, pasiune, iubire, fotografie...

  27. Pingback: Copiii din ochelari « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  28. Pingback: Schimb de priviri, cu Barroso în coadă « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  29. Mihaela says:

    Bun proiect. Forta domnilor !

  30. nicol says:

    Romantica poveste, frumoase personaje, geniala ideea autorului! Felicitari!

  31. Gabriela says:

    Ce fac ochii fara cuvinte, inima fara muzica ei… ? Sa ne traiesti, intru multi ani, Iubire!

  32. Pingback: O frază şi o fotografie | A.Dragos Photography

  33. Pingback: Viata, pasiune, iubire, fotografie… | Ziare Online | Adevarul | Libertatea Online | Romania Libera | Click | Actualitate | International | Financiar | Sport | Societate | Cultura |

  34. “Pentru cine arta este un stil de viata si viata este perceputa ca un intreg al frumosului, simfonia zilnica a frazelor si a fotografiilor reprezinta farama din cotidian menita sa inspire dependentii de frumos.”

  35. se-cret says:

    Și astfel s-a născut un nou gen de creație „FOTOPROZA” să-i zicem.
    Succes să aveți !!!!

  36. Dan says:

    Misto ideea si apreciem talentul. Dragoste mare, de adolescent!? Toate bune si frumoase, pana la final cand, in ultima imagine, in partea de jos apare in holograma si imaginea diafana a unei tipe misterioase. Teapa frate, nu ti-ai dat seama cine e? Nevastataaaaaaaa!!! Ha, ha, ha!

  37. Pingback: O figură cu stil. Sau despre blogul lui Alex Mazilu « Blogul lui Teo Negură

  38. Gabriela says:

    Salut un astfel de proiect, mai ales acum cand ne dorim frumosul in jurul nostru, poate si pentru a diminua impactul “urateniei” ce ne inconjoara cu agresivitate.

  39. Gabriela says:

    Tinerete …!
    Amintirii si debuturi pe scena vietii. Inocenta si claritate in gand si in ceea ce sigur iti doresti…iubirea, cu marea ei enigma ..ce contine sfera ei ..si cum sa o cuceresti?
    Parca nimic nu s-a schimbat in suflet, doar varsta aduce cu ea nuante parca mai trasnite si mai imature decat ai crede ca e normal..
    Cu varsta toate o iau razna cand nu te astepti sau …cand te astepti mai putin.

  40. Pingback: Despre viață și fotografie | I Rule de Evergreen

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *