Jurnal de tătic. Alecsia a făcut prima constatare amară din viață

Tastez: ”A început școala!” Când am auzit din spate:
-Și grădinița!
Trebuie să mă obișnuiesc cu faptul că Jurnalul meu are cel puțin un cititor fidel, Alecsia. Gata, face 9 ani! E în clasa a doua, citește, scrie, are telefon, nu mai poți ascunde nimic de ea. De fapt, legat de Jurnalul meu de tătic m-a avertizat de prin vară: ”Tati, mai scrii până fac 10 ani și gata!”
Am întrebat-o atunci dacă o să mai pot scrie despre Sofia. Ea are abia 5 ani, negociem dacă în toamnă merge la clasa 0, mai sunt zeci, poate sute de momente de parfum copilăresc cu care să încarc serverul de amintiri.
-Și cum, să scrii doar despre ea?
-Tu crești, faci 10 ani, poate te-ar deranja ce scriu eu.
-Ah – a îngăimat – cresc…

-Plus că despre tine am scris vreo 7 ani, vor fi 8. Despre Sofia trebuie să scriu la fel de mult. Așa e cinstit.
Discuția din vară a rămas așa, în coadă de pește. Acum, m-am trezit cu ea în spatele meu, urmărindu-mi laptopul și amintindu-mi că fila despre terminarea vacanței de iarnă trebuie să cuprindă amărăciunea din două suflete, nu doar dintr-unul. Am lăsat scrisul și m-am întors spre ea:
-Mai bine scriu numai așa: ”A început grădinița!” și nu mai zic nimic despre școală.
A stat un pic pe gânduri și a spus, parcă fără nicio legătură cu ce o întrebasem:
-Auzi, Tati? Nu e bine să crești, nu?
Totdeauna am fost sincer cu fetele mele:
-Habar n-am, Alecsia, habar n-am.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

2 Responses to Jurnal de tătic. Alecsia a făcut prima constatare amară din viață

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.