Jurnal de tătic. Alecsia e bine!!!!

Am trecut. Greu, dar am trecut peste prima noapte în care o știam pe Alecsia singură, departe de noi. O vedeam – cu ochii minții atinse de paranoia părinților – abandonată-n pădure, înconjurată de fiare, umane sau sălbăticiuni, înghețată, strigând după noi.
O zi și o noapte care au lăsat urme. Cearcăne. Mie mi se pare că-mi accentuează aerul intelectual-boem, însă la nevastă-mea…
Nervi. Chiar nu pricep cu ce greșisem în prima seară de m-am trezit cu un ”Cum poți să te uiți la filme cu cowboy în momentele astea!”
-Adică în ce momente?
-Păi, când Alecsia…
Au femeile un talent să te scoată de sub cea mai groasă carapace în care te ascunzi de problemele care te rod! Ar fi în stare să scoată de tot un melc din cochilie doar ca să-i spună că are noroc de căsuță ”la purtător”, pentru că afară e poluare.
Alecsia a plecat în prima ei tabără. La 7 ani! Ideile Silvanei! Acum, la ore bune după ce a ajuns în nu știu ce parc de prin Râșnov, așteptăm să aflăm când ajunge la hotel, cum se instalează, ce mănâncă, cum se îmbracă și răspunsurile la alte 76.543 de întrebări.
-Au pus poze!

jurnal 95

Mi-am lipit și eu ochii de telefonul ei.
-E fericită!
Tot nu am dormit bine.

Nu țin minte chiar tot ce am visat sau dacă am avut vreun coșmar. Alecsia nu mai era singură și speriată într-o pădure cu umbre scobite-n piatră. Era veselă, râdea ca o ploaie de pufi de păpădie. Și eu nu mă vedeam nicăieri. Ba chiar și imaginea era de departe, de undeva de unde văd doar ochii de părinte și unde nu bat cei ai copilului. Și nu mă striga. Un coșmar.
Dar, cum spuneam, a trecut. Și dimineață au venit și veștile bune.
Stau trei fete în cameră, două de clasa 0 și una mai mare – nu mi-ar fi trecut prin cap – și cea mare, când celor mici le-a fost dor de casă, le-a citit o poveste!
A doua zi au fost la săniuș, căutând zăpada ascunsă bine, undeva pe culmi. Și din poze am văzut că era îmbrăcată taman cu hainele decise de comun acord cu maică-sa pentru acea zi. Cam atunci m-am hotărât să o aștept cu ghiocei. Îi merităm toți. Am trecut testul. E bine!
PS De Sofia ce să vă spun? E cam supărată că e plecată surioara, dar asta nu o împiedică să facă năzbâtii. Ba chiar le face pentru două!
A fugit prin sufrageria bunicilor și a dărâmat un cal de porțelan. Să nu sară iubitorii de animale pe noi, calul nu are nimic! Dar în cădere a agățat cu o copită o vază. Ei bine, sper că nu am printre cititori din cei care vor să salveze – uniți, evident – vazele, pentru că pe asta nu mai au cum!
O întreabă bunică-su:
-Cine a spart asta?
-Calul!
O să-i iau și ăsteia ghiocei.

Foto: Doamna învățătoare, spre liniștea noastră. Și cu mulțumirile noastre.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *