Jurnal de tătic. Balenele albastre din viața noastră

-Sofia, dă-te jos de acolo!
Zâna asta mică are pasiunea de a alerga pe marginea spătarului de la canapea. Zici că e la ”roata morții”! De câte ori face asta, îmi îngheață sufletul. Orice aș vrea să spun nu-mi iese decât un țipăt, tradus, destul de aproximativ, ca:
-Sooof! Dă-te jos!
Părinții au un fel al lor, unic, de a reacționa la realități care pe alții i-ar lăsa reci. Nu e chiar snoavă aia cu drobul de sare! Oricât te educi să nu reacționezi ca un apucat, instinctul este de multe ori mai puternic decât rațiunea. Poate că asta e iubirea, o spaimă continuă.
De câteva zile, poate și din cauza faptului că mă aflu undeva la confluența fluxurilor de informații despre noua isterie mondială, drama asta cu ”Balena Albastră” m-a impresionat. E a treia sau a patra oară-n viață când mă identific în știrile de zi cu zi, nu ca gazetar, ci ca părinte.

jurnal 88

-Alecsia, o să cazi!
Are un fix fata asta să se urce pe scheletul din lemn al baldachinului de la caleașca din camera lor. Se bălăngăne ținându-se doar într-o mână sau se sucește din picioare de ajunge cu capul în jos. Când o văd atârnată ca o maimuțică, respirația mi se îngreunează și mă aud strigând:
-Măi, ține-te bine!
”Balena asta Albastră”, dacă o exista, înoată în ape al căror țărm nu e în preajma noastră. Totuși am o strângere de inimă când aud de ea, chiar dacă fetele – deși se joacă pe un telefon și o tabletă – nu prea au acces la internet. Nu au cartele și stăm cu ochii pe ele, în ora de wi-fi pe care le-o permitem seara. Sunt oricum prea mici pentru a ajunge în grupurile din care idioții ăștia de ”curatori” ai Balenei își aleg victimele. Știu toate astea și totuși…
-Ce ai, dragă, de țipi așa! Mi-a sărit inima!
Silvana e mai calmă decât mine, când vine vorba de situații din astea. Amândoi știm că mai rău faci dacă țipi ca nebunul, poți speria copilul și să îl faci să cadă doar pentru că se sperie de vocea ta. Mă autoeduc, atât cât pot, dar încă mă mai ia gura pe dinainte. Până acum am provocat o singură tragedie cu obiceiul ăsta de a striga când mi se pare că fetele se pun în pericol, în joaca lor.
O să vă povestesc, dar mai întâi vreau să vă mai spun ceva. Am fost printre primii care au înțeles că jocul ăsta blestemat, ”Balena Albastră”, a murit odată cu arestarea inițiatorului său. Că acum doar niște nenorociți se dau drept ”curatori”, administratori” sau ”călăuze” și profită de inocența sau disperarea unor adolescenți care simt că le ajunge puținul din viață trăit. Că e o modă care se întinde, găsind teren fertil în faptul că întotdeauna vor exista adolescenți care nu pun preț pe viața lor și adolescenți care se distrează chinuind. Știu că problema asta e departe de noi și totuși…

Acum multe seri, Alecsia se balansa pe bârna de deasupra patului. Sofia – care, la 4 ani, simte nevoia de a imita cam tot ce face sora ei la 8 – s-a urcat pe un scaun rotativ de birou și încerca să facă piruete pe el. Din sufragerie am văzut scena și am strigat:
-Hei!
În mod normal, dacă legenda nebunului care strigă la drobul de sare se verifică, ar fi trebuit să aud o bufnitură, seacă, sau chiar două.
În loc de asta, am auzit un sunet strident, ca și cum se agitau o mie de clopoței de sticlă, dar nu era trena de spiriduși ai lui Moș Crăciun și nici nu a fost urmat de acorduri de colind.
-Ce mama dracului ai de urli așa? Mi-a sărit asta din mână! Ești nebun?
M-am ridicat să văd ce dezastru oprisem prin țipătul meu. Bucătăria arăta ca fundul unui bol de supă, în care un bucătar nebun presărase cioburi în loc de tăieței. Pisica deja lingea pe jos.
Mi-a luat ceva timp să-i explic Silvanei că un bol de supă pulverizat e un preț mic față de oprirea tragediilor care se puteau consuma dacă Sof sau Alecsia cădeau de pe unde erau…
Nu părea foarte convinsă de rolul meu benefic în situații de criză. Sau poate și-a mascat această convingere sub o ”balenă” de vorbe grele. Cam albastră situație…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *