Jurnal de tătic. Bluesul unui forty niner!


Foto Alex Mazilu

Cât ai spune ”Tati, dă-mi pieptenul, dacă ai terminat cu el!” , liniștea familiei a zburat precum apa de pe aripile unei gâște. De unde cu câteva secunde în urmă puteai auzi cum musca-și scutură aripile de supărare că nu a găsit pe jos nici măcar o firimitură de pâine, acum ne puteai auzi de la un kilometru cum strigăm!
De fapt, se certau doar Silvana cu Sofia, restul fiind spectatori. Alecsia a renunțat rapid la statutul de necombatant și s-a aruncat în vâltoare. Pisica Mitzu a simțit că e rost de scărmăneală și s-a proțăpit în ușă, de unde vedea totul cât mai bine. Vasile, țestosul, a ridicat și el capul până spre marginea acvariului, sperând că din agitația fetelor din casă va sări la el în bazin vreun peștișor afumat.
Numai eu m-am afundat în canapea și, în loc să mă implic, măcar pentru a aplana conflictul, m-am trezit că filosofez pe marginea evenimentului. Uite – mă gândeam eu, privind detașat agitația – ce i-o fi trebuit Silvanei să se coboare la mintea unui prunc de 5 anișori? Așa, a spus Sofia o prostioară. Și ce? Ăsta e motiv să sară maică-sa ca arsă. Iar Alecsia, ce să mai zic, mă așteptam ca la 9 ani să fie mai matură și nu să se apuce și ea să crească zarva deja stârnită de mama și sora ei!
Și am mai avut o revelație, în timp ce mă minunam de propriul meu calm: am devenit mai înțelept!
Cum de am devenit înțelept? Telefonul de lângă mine vibra permanent, semn că micul lui computer contabiliza urările primite de la oameni dragi. Venea ziua mea și primele felicitări își făceau simțită căldura.
49!
Când am făcut eu ochi, un ”forty niner” era un căutător de aur, un strop din valul care a strâns visători din toată lumea și i-a dus în California anului 1849. Acum, un ”forty niner” e un om care-și atârnă planurile în cui, se așează comod la o pipă și privește agitația fără sens din jurul său. Care aur, frate, ne-am distrat și noi la câteva mii de kilometri de casă și apoi, rupți în fund, ne-am întors la casele noastre și ne-am petrecut bătrânețile vorbind la un pahar de whiskey despre tonele de bogăție care ni s-au strecurat printre degete!
Înțelept ajungi când de ziua ta lumea îți urează ”sănătate”, în loc de tradiționalul ”La mulți ani!” Când golanii copilăriei tale te sună și, în locul bancului scorojit cu ”cele 100 de fecioare care așteaptă să te îmbeți ca să te răpească”, își spun: ”Să fii sănătos, prietene, că, uite, Vasile, colegul nostru s-a dus…”

Ei bine, atunci ești înțelept.
Și mai ești înțelept când înțelegi că poate Biblia nu e tradusă cum trebuie și ”fericiți sunt cei săraci cu duhul” trebuia să sune ”fericiți sunt cei care râd”. Iar eu nu aveam cum să nu râd când mă uitam la fete cum se ciondănesc.
Și am râs, iar ele s-au oprit și s-au uitat la mine lung. Pisica s-a întors și m-a privit și ea, oarecum mustrător că am întrerupt scandalul. Până și Vasile s-a uitat la mine ca la un uriaș pește afumat.
O clipă mai târziu, eram o familie de înțelepți. Râdeam toți. Chiar și broasca țestoasă a clămpănit de vreo două ori în gol!
PS Bine, bine, dar de la ce s-au certat Sofia și Silvana. Povestea e simplă. Sof s-a proptit în fața maică-sii și i-a spus pe un ton poruncitor:
-Unde ai ascuns bomboanele cu mentă?
-De ce să îți spun unde le-am ascuns? Dacă vrei una. Îmi spui și eu îți aduc.
-Ba nu! Îmi spui unde sunt! Că asta va fi casa mea.
-Cum adică?
-Simplu, asta va fi a mea și cea din Bucovina a Alecsiei.
-Nu vă e rușine…
-Mami, nu e corect, eu am luat casa asta că aici sunt bomboanele și Alecsia a vrut casa cu puii de șoim!
-Nu vă e rușine – a repetat Silvana – voi împărțiți lucrurile noastre?
-Bine, mami, păstrează casa, dar dă-mi bomboanele!
Și a început scandalul!
Dacă și la discuția asta am putut să îmi păstrez calmul înseamnă că am devenit înțelept. Sau că eu știu unde sunt ascunse bomboanele…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Bluesul unui forty niner!

  1. Constantin says:

    ” La multi ani ! ” fericire prosperitate si un gram de sanatate !!!
    superb atricolul !!!

    dar ginerica unde este???? (am fost colegi de liceu)
    nici in poza si nici in text?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *