Jurnal de tătic. Buba din amor!

Cine n-a făcut buba din amor? Mai țineți minte cum e când suferi din dragoste?
Prima rază de soare a apucat să se spargă-n munții de gheață de pe marginea străzii și imediat aerul a început să miroasă a ghiocei.

jurnal 79

Dar căldura nu ajunge la tine. Te ghemuiești ca și cum știi că nicăieri în lume nu mai e căldură decât în tine.
Părul îți stă în dezordine și nu-ți pasă. Doar suflă în breton să nu-ți cadă în ochi și apoi închide-i.
Plușul cu care dormi de-o viață e lângă tine, căzut pe spate. Parcă nu-l vezi, dar strângi în brațe o pernă, de parcă ar avea suflet. Dar perna n-are mâini, să-ți răspundă la îmbrățișare și o arunci la picioare.
Mâncarea n-are gust, dulceața din căpșunile din grădina bunicii pare de burete, siropul de păpădie pare apă de ploaie…
Atunci o lacrimă se adună în colțul ochiului și, până să apuci s-o prinzi sub pleoapă, alunecă pe obraz. Cade și, când te uiți după ea, vezi că la ușă e o jumătate de iepuraș roz.

Ghicești că restul e după ușă și, în jocul de lumini al începutului de seară, că tot acolo e ceva mare. Poate-i un urs, un căpcăun sau poate e chiar Tati. Numai la gândul că dincolo de ușă se ascund un fund de iepuraș și o matahală, parcă ochiul – ce abia stătea să plângă – se luminează. Recunoști și glasul lui Tati, chiar dacă e mult îngroșat, venind din spatele iepurașului ce se leagănă ca și cum cuvintele ies din el și-l chinuie:
-Îmi dai mie tristețea ta?
Deja ochii sunt doar lumină și joacă:
-Dar ce-mi dai pe ea, iepurașule?
-O acadea cu miere.
-Nu-mi plac. Altceva!
-O găleată de sirop!
-Am. Altceva!
-Un pupic!
Tristețea a dispărut brusc. Poate e în iepuraș. Nu știu și nici nu mă interesează.
-Bine, fie, ia-o! Dar cu pupicul ești dator!

PS Valentine’s Day ăsta nu a ieșit pentru nimeni din casă așa cum ne așteptam. Alecsia nu a primit floarea pe care și-o dorea, deși, așa cum v-am spus, se aștepta la mai multe. A trecut. Sofia nu știa ce e aia Ziua Îndrăgostiților când a plecat dimineață la grădi, dar a venit cu o inimioară uriașă și a decretat: ”Am plimit inimioală, sunt îndlăgostit!” Asta n-a trecut. Trei zile a purtat aceeași fustiță roz, că, de, e fusta de ”îndlăgostit”! Silvana a vrut a seară lungă singură, cu niște prietene, dar a stat cu părinții. Socrii ar fi vrut o masă în oraș, dar au stat cu nepoatele și fiica lor. Eu am scris la fila asta de Jurnal și am decis, ca un adevărat cap de familie ce sunt: ”Lăsați, fetelor, poate de Dragobete!”
PPS ”Dă să pupe Tati, că trece!” Cât timp mai ține ”tratamentul” ăsta la orice durere, de la Buful pe podeaua udă la Buba din amor?
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *