Jurnal de tătic. Cum reușesc femeile să joace bărbații pe degete

jurnal 27

Pun poza asta și explic un strop mai încolo care-i rostul ei. Are o legătură cu Jurnalul de tătic, chiar dacă nu apare în ea nici măcar o umbră de copil.
Se spune că femeile au reușit de-a lungul mileniilor să-i țină pe bărbați în laț pentru că ele stăpânesc tehnica de a exploata faptul că în fiecare mascul zace un copil care nu va atinge niciodată vârsta maturității.
Eu nu credeam asta, pentru că nu simt că vreo femeie din cele pe care mi le-a scos Dumnezeu în cale a putut să mă fraierească ca pe un puști! Deși, dacă stau bine să mă gândesc…
Asta până weekendul trecut, la sfârșitul căruia mi-am pus serios întrebarea : copilul din mine mai crește vreodată?
Sâmbătă seara, eu și Silvana trebuia să mergem la un concert de rock. Se anunța o seară pe gustul meu, cu muzică bună pentru creier, oameni dragi în jur și ceva mâncare pe gustul meu. Fetele erau la bunici, așa că în casă eram doar noi, pisica Mitzu, țestoasa Vasile și destule planuri pentru viitorul imediat.
Numai că – ăsta sunt eu, Cănuță Om Sucit! – cu cât se apropia ora să plecăm, buna dispoziție se scurgea din mine precum sângele din venele sinucigașului. Mai era vreo juma’ de oră până să ieșim pe ușă iar eu m-am proțăpit pe canapea, cu fruntea prinsă între palme și am început a luneca într-un butoi cu melancolie, mai încăpător decât putina în care soacră-mea face farmece din varza albă.
Gânduri negre, amintiri urâte, un viitor cenușiu, toate urâțeniile vieții care încruntă fruntea unui bărbat cu responsabilități se agățau de mine și nu mă lăsau să mă bucur de o sâmbătă în oraș alături de una dintre cele trei ființe iubite.
Mă pregăteam să-i spun Silvanei că nu ar fi rău să meargă singură la concert, ca să nu-i stric și ei seara, când mi-a luat-o înainte și mi-a spus:
-Auzi? Tu ai chef să mergem?
Fața mea ținea loc de orice răspuns.
-Să știi că și eu…
Am simțit capcana din cărțile de ”mame minune”. Mi-o explicase încă de când era Alecsia mică. Țipă copilul că vrea ciocolată seara? Cea mai mare greșeală e să începi să arunci în luptă, pe un ton cât mai răstit, tot felul de argumente din capul tău, de om matur! Nu, soluția e să te lași pe vine, până ești de-o măsură cu cel mic și să-i spui așa: ”Offf, și eu am vrut ciocolată, dar avem numai una și am promis că o duc mâine la serviciu, unui coleg. Îți promit că mâine luăm amândoi o ciocolată întreagă și o mâncăm toată-toată!”
Cu mine nu țin chestiile astea! Ce, eu sunt un puști ciufulit? E drept, ciufulit nu am cum să fiu, dar nici bebeluș.
Când am auzit ”Să știi că și eu”, mi-am dat seama că urmează o lamentare de genul ”și eu aș vrea să stăm singuri în seara asta, dar am apucat să promitem că mergem”.
Pe cine mințea? De mai bine de o oră se coafa, se aranja, alegea și schimba haine, iar cu prietena noastră care ne invitase vorbise deja de cel puțin zece ori!
Dar lucrurile nu au evoluat cum am crezut.

Silvana a luat de pe masă un toc de ochelari, l-a deschis și a spus:
-Uite, punem aici lipsa noastră de chef să ieșim azi, o închidem și o punem tocmai sus pe bibliotecă. Stăm 5 minute și vedem atunci dacă mergem sau nu.
Inutil să vă spun că peste cinci minute eram amândoi gata de plecare și fețele noastre, surprinse de Alex Mazilu chiar în timpul concertului, arată că am avut o ieșire minunată!
Abia acum ajung la pagina tipic[ de Jurnal. Alecsia a avut duminică un concurs de dans și jonglerii. Echipa ei a câștigat, dar nu asta e important acum. Alecsia e emotivă. Are 8 ani și a învățat să se stăpânească, dar uneori nu poate.
Eu nu am ajuns la concurs, dar când m-a sunat după ce a luat premiul i-am spus, pe un ton deștept-părintesc:
-Ai văzut că nu aveai de ce să-ți fie frică?
-Păi nici nu mi-a fost, Tati! A rezolvat Mami totul!
-Și cum a făcut Mami așa o magie?
-Simplu, am făcut cum m-a învățat ea: am pus toată frica într-o cutiuță și…
Nu mai auzeam ce-mi spunea fiică-mea. O idee mi-a încolțit în minte: femeile fac ce vor din bărbați pentru că știu să se ocupe de eternul copil din ei. Ăsta nu se va maturiza niciodată!
Foto: inconfundabilul Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Cum reușesc femeile să joace bărbații pe degete

  1. Mihaela says:

    Buna ziua. Îmi plac foarte mult postările, reușiți cumva să mă binedispuneți ori de câte ori postati un articol nou.Trebuie să aveți o familie tare frumoasa!Sa fiți sănătoși și bucuroși!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *