Jurnal de tătic. De ce mă rad în cap

jurnal 24

Nu reușesc să-mi las barbă. Părul de pe față crește, acoperă pielea ca o blană alb-cândva-neagră, dar la un moment dat se lovește de un zid și dispare ca prin minune!
Nici vorbă să ajung la o barbă popească, ”lumberească” sau măcar de aia ”vai ce săptămână grea am avut”, toate îmi sunt interzise de un destin amar!
Prima zi de nebărbierit trece aproape neobservată de cei din jur. Eu când mă bărbieresc dau cu lama de la ceafă până la mărul lui Adam. Pe ”drumul mai lung” de la ceafă la beregată, cel peste creștet, ocolesc doar sprâncenele, așa că o zi de lăsat lama să se odihnească se vede din orice punct al casei.
Primul lucru pe care îl observ în jurul meu e o ușoară reticență la fetele din casă în a mă pupa pe obraz, dar un bărbat e obișnuit să reziste la orice pedeapsă.
Poate fiind cea mai mică din casă, Sofia e prima care se trage când vreau s-o smotocesc și spune: ”Tati, mă zgârii!”
De fapt, dacă ar fi să contabilizeze reacțiile în funcție de lungimea părului meu de pe față, după prima zi lucrurile ar sta cam așa:
Sofia, 5 ani: ”Tati, mă zgârii!”
Alecsia, 8 ani: ”Tati, mâine nu-mi mai pune prună la pachet. Vreau caise confiate.”
Silvana (nu spun vârsta, ca să nu mă fac eu de râs): ”Ai luat pâine?”
Pisica Mitzu a stat la mine în brațe un sfert de film.
Soacră-mea nu a răspuns la telefon.
Am mai așteptat o zi. Un voal de șmirghel îmi acoperă capul, dar știu că nu mai e mult și va fi moale și mătăsos. Însă reacțiile fetelor din a doua zi nu păreau încurajatoare.
Sofia: ”Tati, mă zgârii!”
Alecsia: ”Tati, de ce mi-ai pus caise? Mâine vreau măr!”
Silvana: ”Iar ai luat pâine?”
Mitzu, probabil pentru că încep să semăn cu ea, a stat cu mine până spre sfârșitul filmului.
Pe soacră-mea nu am mai sunat-o, dar nici ea nu a sunat.
A treia zi, mă mângâiam singur pe creștet și mă gândeam că mult a fost, puțin mai este și barba mea va intra definitiv în peisajul casei. Tocmai atunci, Sofia a zis din nou: ”Tati, mă zgârii!”
M-am mângâiat din nou pe față – observați de câte ori se mângâie singur un bărbat cu barbă? – și nu mi s-a părut că e atât de aspră încât să nu stai la un biet pupic, dar, în fine, cine le înțelege pe fete?
Alecsia: ”Tati, mai avem prune?”

Cred că discuția asta interminabilă despre fructul din pachetul de a doua zi ascunde ceva. Nu deslușesc încă toate misterele legate de fete și femei.
Silvana mi-a spus iar ceva de pâine. Nu am auzit-o bine, tocmai mi-am dat seama că Alecsia a început să semene cu maică-sa.
Pisica a stat tot filmul la mine în brațe.
Nimeni nu a mai sunat la soacră-mea.
A patra zi mă bărbieresc. Sofia mă pupă.
Alecsia mă pupă și îmi spune: ”Tati, semeni cu o prună! Mâine îmi pui caise?”
Silvana: ”Ah, erai acasă?”
Mitzu m-a zgâriat.
Soacră-mea… dacă răspundea din prima zi la telefon, Sofia i-ar fi spus că am zgâriat-o cu barba și rezolva totul cu un singur cuvânt, dar cine le înțelege pe fete, femei și pisici?
PS Uite acum am observat că pagina de jurnal se cheamă ”De ce mă rad în cap?” și am vorbit numai de barbă. Răspunsul e clar: de păr.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *