Jurnal de tătic. Dragă Jurnalule, cred că vine vremea să ne despărțim…

jurnal 86

Dragă Jurnalule,
Parcă așa ar fi trebuit să înceapă fiecare filă, semn că hârtia prinde viață și devine însuflețitul tău confident, prietenul cel mai bun, care doar ia act de amărăciunile sau bucuriile tale. Și nu judecă, pentru că, vorba aia, ”hârtia suportă orice”.
Ia, să încep din nou:
Dragă Jurnalule,
Deși îmi ești mai drag decât orice altceva am scris în ultimii 30 de ani, cred că se apropie momentul să ne despărțim. Fetele cresc. Alecsia are 8 ani. Citește foarte bine. Umblă pe net. Acum câteva zile mi-a spus:
-Tati, tu mai scrii ”Jurnalul de tătic”?
-Păi cum nu, prințesa mea? Scriu cât pot de des.
-Pot să te rog ceva?
-Orice!
-Să nu îmi spui… când scrii! Da?
Ce părinte nu are un nume de alint pentru copilul său? Și care adult vrea să-l strige maică-sa sau taică-su pe ”porecla” copilăriei? Niciunul! Așa că și eu am eliminat numele cu care o alint pe Alecsia, dar…
Dragă Jurnalule,
Trebuie să recunoști că ăsta nu e semn bun pentru relația dintre noi doi!
Apoi Sofia… are doar 4 ani și ceva, dar crește repede, mai ales că e călăuzită de soră-sa. Hai să-ți dau o veste, Jurnalule.
Acum câteva seri, ne jucam de-a cuvintele. De fapt, vroiam să treacă timpul și să o convingem pe Silvana că e momentul să ne dea desertul, clătite cu dulceață de căpșuni.
-Silvana, contrar părerii tale, toți am terminat felul al doilea!
Farfuriile nu erau nici pe departe goale, dar atenția ni se mutase pe teancul de clătite și pe eticheta pe care bunica scrisese cu grijă: ”Căpșuni 2016”. Alecsia m-a imitat:
-Contrar, mami!
Apoi am auzit altă voce, venită de pe un loc al colțarului destul de apropiat de clătitele care nu mai păreau chiar așa de multe?
-CONTRAR!
Eu, nevastă-mea și Alecsia ne-am oprit. Chiar și pisica Mitzu a ridicat ochii. Pot să mă jur că și țestosul Vasile a scos capul din apa acvariului, deși e în altă cameră.
-CONTRAR!
Alecsia s-a ridicat cu picioarele pe băncuța din bucătărie:
-Mami, l-a spus pe ”R”!
Automat, am repetat:
-L-a spus pe ”R”!
Silvana a intervenit și ea:
-L-a spus pe ”R”! Alecu, ia mâna de la clătite!

Nevastă-mea combină mereu utilul cu plăcutul. Și asta nu e tot…
Dragă Jurnalule,
Sofia nu numai că-l spune pe ”R”, dar, cum vezi în fotografia de la început, deja copiază literele și, cât ai spune ”La dracu’, timpul zboară ca un țănțar spre flacără!”, parcă văd că imediat scrie, citește și apoi spune: ”Tati, dacă mai scrii Jurnalul, să nu îmi spui…”
Dragă Jurnalule,
Au zburat anii ăștia drept în flacără. Cred că în curând ne despărțim, dar tare drag îmi ești!
PS Am stat mult cu laptopul deschis. Am sta până mi s-a părut că neantul îmi răspunde: ”Hei, mai sunt vreo 4 ani!” „4 ani – i-am răspuns – trec imediat. Noi doi, dragă Jurnalule, știm asta…”
Noi doi și orice părinte din lume.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *