La început a fost doar un fâlfâit. Ca și cum un fluture bezmetic nu a observat că toată casa e cufundată în negrul nopții. Am deschis ochii. Foșnetul ca de mătase s-a apropiat mult. S-a oprit preț de o fracțiune de secundă în dreptul ușii dormitorului nostru. Mi s-a părut că o respirație – poate două – a înghețat, doar ca să se audă clar dacă eu și Silvana dormim. Am inspirat și expirat profund, ca un om care visează. Poate chiar visam, dar nu. Fâlfâitul s-a liniștit și a pornit din nou la drum.
Una dintre aripile fluturelui a spus:
-Șsssst!
Cealaltă:
-Șsssst!
M-am ridicat în capul oaselor. Lumina din bucătărie s-a aprins din două încercări, ca și cum ura de moarte trezirea în miez de noapte.
Am vrut să strig ”Cine-i acolo?”, dar m-am oprit la timp. Din ușa bucătăriei peste toată sufrageria se întindeau aripile fluturelui de noapte. Una se încheia cu o claie de păr creț, cealaltă cu un palmier de puf.
-Șsssst!
-Șsssst!
Un pahar de plastic – în care cred că era îndesată o soprană de coloratură, că prea cu suflet a strigat – s-a izbit de gresie. Am sărit din pat, mai mult ca să ajut biata femeie să iasă din pahar. Părea că geme când se rotea pe sub masă. Atunci am văzut cum fluturele își strânge aripile și dispare din lumină.
M-am dus și am ridicat paharul, am stins lumina, am pornit spre camera fetelor, m-am împiedicat de pisică și am strigat ”Treceți imediat în pat!” Nu s-a auzit ce-am spus, pentru că pisica înjura în pisiceasca ei și m-a acoperit, așa că am țipat din nou:
-Dacă vă mai prind umblând noaptea prin casă…
Am lăsat o pauză amenințătoare.
-Spun tuturor povestea cu nașul roșu al lui tanti Paula!
Din camera fetelor a răsunat un:
-Te iubim, tati, noapte bună!
M-au topit. M-am gândit că fluturii sunt atrași de lumina cuvintelor.
-Noapte bună, prințeselor! Nu mai ieșiți, da? Vă iubește tati.
M-am dus spre dormitor, am călcat din nou pe pisică. N-a apucat Mitzu să înjure din nou, că am pescuit-o în brațe și am dat să o liniștesc. M-a zgâriat.
Atunci mi-am dat seama că din tot acest film lipsea ceva, respirația Silvanei. Nu cea calmă, a somn, nu cea deranjată de zgomote. Am zis, în sinea mea, că nu e a bună să îți dispară nevasta în toiul nopții, dar m-am gândit să verific, totuși, așa cum un câștigător citește de două ori biletul la loterie, înainte să facă infarct.
Silvana mă aștepta în capul patului:
-N-ai să îndrăznești să spui povestea cu tanti Paula! Nu poți face asta!
Trezit de fluturi care vor noaptea apă, zgâriat și înjurat de pisică, apostrofat de nevastă, am mârâit:
-Testează-mă!
Va urma…PS Primul episod dramatic din Nasul roșu al lui tanti Paula îl găsiți AICI.
