Jurnal de tătic. Înainte de a avea copiii…

Înainte de a avea fetele, eram cel mai are adversar al mersului la cârciumă cu copiii. De fapt, oscilam, din simplă lipsă de informații, între două posibile soluții pentru copiii din local. Să-i ții așa:

jurnal 23 1

Sau așa:

jurnal 23 2

În niciun caz, însă, nu credeam că trebuie lăsați liberi!
-Vă deranjează?
Sigur, ăsta e momentul ăla rarisim când interesa pe cineva dacă are încă plodul în preajmă.
-Nu, nu mă deranjează – răspundeam, cu un zâmbet forțat – așa ne place, nouă, mie și acestei domnișoare. Cum vrem să vorbim ceva, ne place să ne întrerupem și să explicăm unui băiețel că nu e frumos să torni suc în ciorbă!
-Vai, Mitruș, puiule – auzeam uneori, în timp ce bolul alimentar îmi zbura din gură înapoi în farfurie – nu te mai juca la masa oamenilor cu trompeta!
De obicei, cel care reușea să-ți scurtcircuiteze creierul cu un sunet (care amintea mai degrabă de moartea trompetistului decât de vreun moment fericit din viața lui) se oprea din joacă. Nu se uita la părintele care-l apostrofa, dar care nici nu se ridica de pe scaunul său. În ochii micuțului citeam mirarea că nu apreciezi la justa valoare sunetul jucăriei. Ba chiar mai suflă odată în ciudățenia din plastic.
-Mitruș!
La a douua chemare, dumicatul scuipat la prima a avut o tresărire, ca și cum prefera tocatul între măsele în locul ”muzicii” din afara gurii.
-Lăsați-l, doamnă, nu face nimic!
Spuneam și eu, ca să par un tip cool, dar ce era în mintea mea… E incredibil cât de repede funcționează imaginația când ai la dispoziție o trompetă din plastic, cu marginile neregulate, vreo 3 găuri ale femeii care nu-și mută fundul să culeagă ”trompetistul” din drum și o oală sub presiune în care nervii dau cu fruntea de capac!
-Mitruș mamă, auzi, poți să te joci cu domnul! Nu se supără.
Când se întâmplau secvențe din astea – și se întâmplau de multe ori – la plecare îmi strângeam soția de mână și întrebam:
-Ai luat anticoncepționale?
Înainte de a avea fetele noastre, eram cel mai mare adversar al mersului la restaurant cu copiii. Acum nu…
PS Dacă stau bine să mă gândesc, parcă nevastă-mea nu mi-a răspuns întotdeauna la întrebarea de la plecare. Și bine a făcut! Trăiască toți ”trompetiștii” și trompetistele” din lume!
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *