Jurnal de tătic. Jocul rimelor. Tarantulă

-Tati, hai să jucăm rimele!
Ordinele se execută, nu se discută, că doar parenting-ul – sau cum s-or mai numi toate științele astea inventate de indivizi care nu au copii – e ca armata. Iar superiorul e copilul. Silvana a găsit un studiu pe undeva – ”pe undeva” pe dracu’, l-a găsit pe net – care spunea că nu există metodă mai bună de transmitere a pasiunilor către copii decât jocul. Iar cuvintele sunt pasiunea mea! Acum, privind în urmă, mi se pare că era vorba despre cum ți se poate întoarce o pasiune drept în ochi.

jurnal 30

-Da, Alecsia. Începe tu.
-Păi, spune un cuvânt.
-Mătură…
-Pătură…
Te prinzi repede în jocul copiilor. Parcă sunt o pauză binevenită în maturitatea ta apăsătoare. Un joc de câteva minute face cât întinsul picioarelor după o zi de alergătură, când nu te vede nimeni, iar călcâiele ating măsuța din sufragerie…
-Zână…
Am observat, tot jucând cu ea diverse chestii din cuvinte, că îi place dacă nu ești chiar atât de prompt. Cică asta o face să nu-și piardă încrederea în sine dacă vreodată nu găsește ea repede cuvântul potrivit. Tot de pe net e și asta. Cred că e de la unul care nu are copil, dar își amintea ce-l enerva la mă-sa, probabil. M-am prefăcut că mă gândesc, că nu-mi vine nici o rimă. Într-un final, am spus:
-Mână! Acum eu: pisică…
-Frumușică!
-Bravo! Acum tu spui.
-Tarantulă!

O rimă la ”tarantulă”. Dar nu prima care îți vine-n minte. A doua:
-Pensulă!
-Spun tot eu…
Asta am uitat să vă spun, copiii modifică mereu regulile în timpul jocului, așa că tot Alecsia a dat următorul cuvânt:
-Pendulă!
Aha, nu prima, a doua ai spus-o deja, a treia! Și a treia e… excluzi cuvintele grele, pe care dacă le spui deschizi cutia cu mulți ”ce-i aia?” Și a treia esteeee…
Și te blochezi!
-Hai, tati, spune!
Poate mi se părea, dar în ochii Alecsiei era așteptarea rimei magice! L-a auzit sigur la școală, știe că e un cuvânt urât și vrea să mă facă să…
-Hai, tati, spune ceva!
-Lasă-mă, mă gândesc!
-Hai, rimă la pendulă!
Și am spus!
-Libelulă!
Alecsia a încasat rima. A stat preț de câteva secunde și a spus:
-Hai, acum tu!
-Roșu…
-Moșu! Acum eu: cagulă!
Va urma…

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *