Jurnal de tătic. La ce e nevastă-mea mai bună decât soacră-mea?

Începem cu asta:

jurnal 13

O viață întreagă de filme western nu te pregătește pentru momentul în care ești surprins de cavalcada unei herghelii de mustangi. Orice părinte a trecut prin momentul în care aproape i-a sărit din mână cafeaua pe care se pregătea să o soarbă, ascuns sub ceea ce credea că e globul impenetrabil de cristal. Liniștea ta se dovedește un neputincios castel de nisip, spulberat de un val de tropăieli care par să vină de pretutindeni.
Apoi totul e tăcere și doi ochi mari te privesc mirați cum te ștergi pe burtă de neagra licoare și cel mai dulce glas de pe pământ spune: ”Tati, ce faci? Am venit să-ți spun că te iubesc!”
Secunde bune trec până ce pulsul revine la normal și poți îngăima: ”Și eu te iubesc, prințesa mea!” Dar de cele mai multe ori e tardiv și valul tropăitor se îndepărtează deja, ducându-se să se răstoarne peste liniștea altui loc.
De oricâte ori ai văzut în copilărie filmul ”Parisul vesel” și ai lălăit, spre disperarea părinților și a vecinilor, ”Everybody Want’s to Be a Cat”, nimic nu te pregătește pentru dimineața de după noaptea în care ai lăsat în curte doar un pisoi, Pufoșica noastră galbenă-albă, și dimineață găsești patru!
Nu dai peste ele oricum, ci e un ritual aparte pentru o asemenea descoperire. Ești ascuns pe undeva cu o cafea în mână, încercând să-ți revii după o noapte în care ai visat că dormi pe un așternut de pisici care toate miorlăie, hârâie sau dărâmă oale prin șopron. Realitatea îți va arăta că nu a fost un vis.

Deodată cavalcada te scoate-n șuturi din castelul de arome braziliene și, până să apuci să spui: ”Hai, măi fetelor, tati nu vrea încă să iasă din casă!”, ești în curte și privești patru ghemotoace de blană care se hârjonesc în iarbă.
Două sunt galbene cu alb, nici nu mai știu care e Pufoșica și care e soru-sa, venită în vizită de peste gard, al treilea are pete maron, gri și roșcate, ca și cum Dumnezeul pisicilor nu se hotărâse ce culoare să-i dea, și al patrulea e alb, cu un covoraș gri-petrol așezat pe umeri, ca să nu-i fie frig seara, când soarele se ascunde pe undeva prin Lunca Moldovei.
Îi privești, uiți să te ștergi pe bluză de stropii de cafea care au sărit pe tine și te pregătești să le spui fetelor că sunt frumoși, dar că a sosit momentul să ducă pisicii pe la casele lor și…
Abia atunci observi că din iarbă, de lângă marea de pisici, se uită la tine două perechi de ochi mari și două dintre cele mai frumoase glasuri pe care i-a fost dat unui muritor să le audă spun la unison:
-Tati, putem să le păstrăm?
Vă las să ghiciți continuarea.
PS Întrebarea din titlu și poza de la început au logica lor, în mintea mea de tătic. Oricâte filme de acțiune ai văzut la viața ta și crezi că imprevizibilul periculos nu mai poate fi inventat de vreun scenarist, nu poți fi vreodată pregătit pentru momentul în care, în timp ce savurezi o supă de vită în care s-au strâns esențe din cele mai gustoase lucruri de pe Pământ, să te întrebe una dintre fete:
-Tati, cine face supa mai bună, Mami sau Buni?
De la ele n-am vreo pretenție, una are 8 ani și una abia se pregătește să facă 5, dar speram ca măcar restul mesei să nu fi auzit întrebarea. Da’ de unde? Imediat am simțit asupra mea două perechi de ochi, unii impenetrabili, de nevastă, și ceilalți iscoditori, de soacră.
Fetele, după ce una dintre ele a aruncat bomba, își vedeau de jocul cu lingurile în castroane, iar socrul meu, de obicei curajos, a găsit că nu există moment mai bun ca ăsta pentru a merge tocmai în fundul grădinii să culeagă o roșie. La ce i-o trebui roșie la supă? Numai el știe, nu s-a mai întors ca să-l întrebe cineva.
Rămas singur sub privirile celor două, nu mi-a rămas decât să iau taurul de coarne:
-Nu te supăra pe mine, dar două lucruri Silvana le face mai bine ca tine…
Ochii i s-a mărit și din iscoditori au devenit sfredelitori.
-… fete, asta face mai bine ca tine. Și sunt două!
Poza, privită cu ochii mei de tată, îmi spune că am dreptate.
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *