Jurnal de tătic. O istorioară fără soacră-mea

El s-a lăsat de fumat, eu nu. El mai bea câte un păhărel, eu nu. Mie nu-mi place carnea de pasăre, lui da. El mănâncă spanac, eu nu. Amândoi suntem convinși că fetele noastre nu prea se pricep la alegerea băieților, dar alegerile făcute de ele sunt, până la urmă, acceptabile și se poate ”lucra” pe ele. Fiecare crede despre celălalt că a avut noroc în căsnicie.
Având atât de multe lucruri în comun e normal ca între noi să fie o relație specială. Ați ghicit, e vorba de socrul meu! Socrul meu este cel mai nedreptățit personaj al Jurnalului meu. Parcurgându-i filele îmi dau seama că pe nedrept e absent din multe povești și doar el este cel care ne-a îmbolnăvit pe toți din familie cu dulcea febră a Bucovinei, casa bunicilor, mare cât o țară de basm, care ne fură câteva luni pe an din praful strălucitor și searbăd al Bucureștiului.

jurnal 26

Și uite cum tocmai Sofia îl aduce în povestea următoare, o istorioară scurtă dar pe care cred că o vor înțelege mulți părinți.
Unul dintre modurile în care îți dai seama că timpul trece și copiii cresc este că dispar din peisaj cuvintele stâlcite sau cele inventate. Azi îți fac ziua mai frumosă cuvinte ca ”babaluză”, ”cracaracatiță” sau ”papi”. Le spun de atâtea ori și te chinui atât de mult până le pricepi încât ajungi și tu să le folosești.
Odată, când Sofia abia combina primii pași

cu primele silabe, am întrebat o vânzătoare dintr-un magazin dacă are ”papi negri”. În loc să cheme salvarea, femeia mi-a zâmbit și m-a întrebat: ”Ce măsură?”
Aveam să aflu că și băiatul ei spunea tot ”papi” la ciorapi! Bebelușii din tot Universul chiar pot comunica între ei. Noi suntem cei care nu avem capacitatea de a-i înțelege întotdeauna.
În fine, la 5 ani, vânăm momentele, tot mai rare, când Sofia mai stâlcește câte un cuvânt. Îl notez pe cel de acum câteva zile. S-ar putea să fie ultimul!
Și are legătură și cu potrivirea dintre mine și bunică-su.
Sofia mi-a spus joi dimineață, înainte de a pleca la grădi:
-Bunicu și Mami volănesc și tu cu bunica nu volăniți!
Pentru mine e clar. Pentru voi?
PS Remarcați cât de corect face acordurile!
PPS Observați că orice aș face soacră-mea apare în mai toate filele Jurnalului!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *