De multe ori îmi e teamă să nu mă comport precum împăratul din poveste. Ăla mai tăntălău, care nu înțelege valoarea darurilor primite de la fetele sale. Până nu a mâncat prostii la nunta fetei lui, monarhul de basm nu a înțeles că iubirea precum sarea-n bucate era cel mai de preț lucru pe care i-l putea oferi copila sa.
Prima oară în viață m-am gândit la darurile copiilor pentru părinți când, după o ceartă care a trecut ca o ploaie de vară, mama a scos, dintr-o cutie veche de bomboane de la Scala, un teanc de scrisori ce păreau aproape la fel de vechi ca mine.
Erau ”felicitări” improvizate pe foi gata colorate. Cu flori strâmbe, desenate din carioci stoarse de culoare, cuvinte scrise cu majuscule și funde prinse cu un lipici grosolan. Mie nu-mi spuneau nimic, poate doar îmi aminteau de Moș Crăciun și de cum cadourile de la el erau ambalate în hârtii care miroseau a parfumul mamei. Madame Rochas!
Ea le ținea în mână și parcă le simțea gustul. Pe chipul ei vedeam că erau miere, zahăr și sarea din bucate.
Dar să revin la împăratul din poveste. Ce face tipul? Fără să-l mănânce nicăieri, își cheamă fetele și le pune să asemuiască iubirea ce i-o poartă.
Prima fată i-a spus că-l iubește ca mierea. Nu e rău, mai ales dacă e de tei.
Tot așa, într-o seară m-am trezit că o întreb pe Alecsia dacă mă iubește. Și, dacă da, cât… Sigur, nu e greu pentru un copil de 6 ani să trăiască un basm!
Se alintă fata, simțind că e un joc mai important, și spune:
-Tati, te iubesc de aici până la casa bunicilor!
Clar, doar mierea se poate întinde atâta amar de drum!
Împăratul din poveste nu se potolește și o întreabă și pe fata mijlocie. Ea-i spune ”Te iubesc ca zahărul!” Bun și ăla, mai ales dacă-l trimiți în cafea, cu misiunea clară de a scoate cardamomul în evidență!
M-am aplecat spre Sofia și am întrebat:
-Tu îl iubești pe tati?
S-a întrerupt din demontat o păpușică. M-a privit serios și a spus, după câteva secunde – lungi!- cu o voce gravă:
-Iubesc tati!
-Și cât iubești?
Mi l-a arătat pe Olel, care o asista la oribila crimă asupra jucăriei.
Așa da! Dacă mă iubește cât pe măgărușul de pluș, mă declar satisfăcut!
A reușit să smulgă mâna păpușii și i-a întins-o măgărușului. Nu l-a interesat. Probabil era supărat de concurența cu mine.
Miere și zahăr, împăratul nu s-a săturat, în povestea de demult. A chemat-o și pe mezină și aude răspunsul care l-a scos din minți: ”Te iubesc precum sarea-n bucate”.
Nu am trei fete, dar parcă-mi mai trebuia un răspuns și, cum pisica nu a reacționat niciodată pozitiv de câte ori am fost tentat să vorbesc serios cu ea, m-am întors spre Silvana.
Era cu nasul în telefon. Nu am apucat să spun nimic:
-Auzi? Tocmai am citit ceva. Știai că sarea te îngrașă? Poate ar trebui să nu mai mănânci așa de sărat. Reține apa în corp…
Au nevestele stilul lor de a rupe basmul…
Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Foto Alex Mazilu
Pingback: Jurnal de tatic. Sarea din bucate | BabyMall Blog