Jurnal de tătic. Și elfii fumează. Afară

Când termini emisiunile zilei, sumare de tot felul, lași aroma unei pipe să spele creierul de tot urâtul din jur. Tutunul aparte – o rețetă specială de Crăciun – transformă prăjiturile bunicilor din toată lumea în drog. Și atunci închizi ochii, lumea reală devine difuză, trecută printr-o ceață de basm, și vezi aievea locuri îndepărtate sau evenimente care trebuie să se fi petrecut cu doar vreo două săptămâni în urmă. Parcă auzi și voci…
-A trecut!
Nu a vrut să spună asta cu voce tare, dar probabil că năduful era atât de mare încât gândul a devenit țipăt.
Două umbre stau lipite de zidul parcării de subsol a mall-ului. Licărul țigărilor, din care trag cu furie, se stinge imediat ce fumul acoperă scena. La picioarele lor sunt pachete. Multe pachete. Foarte multe pachete. Sunt doi elfi sau spiriduși, spuneți-le cum doriți, dar nu vă mirați de existența lor, venea Crăciunul și elfii mișunau peste tot, iar copiii din toate casele erau cuminți! Ce vremuri!

jurnal-70

-Da, a trecut…
Vocea celui de-al doilea elf era stinsă. A scos din buzunar o hârtie scofâlcită și a întors-o spre lumină și a început să citească:
-Căsuță de păpuși…
Primul a privit spre unul dintre cele mai mari pachete de la picioarele noastre și a spus:
-Este.
-Cu patru păpuși…
-Cred că-s mai mult de patru.
-Maimuța la dentist…
-Nu mai avea. Am luat covorul fermecat și… o… compensație…
-O ce?
-Păi nu mai avea maimuța și am luat altceva, pentru Sofia. Un joc, să-l joace toți trei… patru, dacă o vrea și maică-sa!
-Să joace mă-sa și taică-su, noi plecăm imediat ce lasă Șefu’ darurile. Dacă la fiecare casă am sta atât…
Țigările au fumegat din nou. Primul spiriduș a aruncat chiștocul pe jos și l-a strivit cu călcâiul. Al doilea încă ținea foaia în lumină:
-Auzi, dar cât au fetele astea?
-Alecsia are aproape 8 și Sofia vreo 4. De ce?
-Și ele fumează?

-Ești nebun? Nu, nici vorbă, ba chiar cea mare se roagă mereu de taică-său să se lase! Ce-ți veni?
-Ia uite ce scrie aici, la sfârșit, după cele patru păpuși: tutun de pipă!
Spiridușul a luat hârtia din mâna colegului său. A privit-o și a zâmbit:
-Nu vezi că e alt scris?
A privit și celălalt mai atent.
-Auzi? Neapărat să discutăm cu Șefu’, de acum scrisorile către el nu mai trec pe la părinți. Direct la școală. Sau la poștă. Auzi la el, ”tutun de pipă”. Bine măcar că n-am apucat să…
Al doilea elf a scos dintr-una dintre sacoșe un pachet.
-Ba, am apucat…
A ridicat pachetul și, prin hârtie, s-a văzut sigla ediției limitate de sărbători. Un tutun aparte – o rețetă specială de Crăciun – care transformă prăjiturile bunicilor din toată lumea în drog.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *