Jurnal de tătic. Sofia s-a îndrăgostit!

jurnal 45

Da, fraților, s-a petrecut și această grozăvie! Sofia s-a îndrăgostit. Rău de tot, dragostea i-a umplut sufletul mic de-l pui în degetarul zânei care le coase hainele spiridușilor. I-a umplut sufletul atât de mult că nu mai e loc acolo nici pentru Olel, măgărușul de pluș care-i veghează visele, nici pentru Tati. Sufletul e plin ca inima unui izvor și tot ce pe afară e imediat sorbit de căpriorii hăituiți.
Scuzați-mă, vorbesc cam în dodii, dar nu ți se îndrăgostește zilnic mezina. Chiar dacă are numai 4 ani și poate n-ar strica să încep să mă obișnuiesc cu ideea.
Am observat că e ceva în neregulă într-o dimineață, când a ieșit din cameră fără Olel. Nu a spus nimic bietul măgăruș de pluș. A rămas cu zâmbetu-i de ață groasă înghețat pe față și se uita prin mărgelele tăciune după micuța care a zbughit-o afară.
Seara, la culcare, l-a luat în brațe, dar, înainte de a se băga amândoi cu nasurile-n așternuturi, a stat cu el lipit de față și i-a șoptit ceva. Doar ei știu ce-au discutat, dar, a doua zi, parcă Olel nu mai era mirat când n-a mai fost luat pe plajă. ”Na, a crescut Sof a noastră! Nu se putea să ne iubească doar pe noi toată viața!”
Măgăruș cu creier de vată, vorbește în numele tău, eu sunt Tati! Dar…
După-amiază, când am dat s-o iau pe după umeri, să ascult marea prin părul ei, ca dintr-un ghioc, Sof s-a ferit.
-Tati, las-o pe Sof!
Contrariat, am întrebat-o direct:
-Sof, ce e cu tine?
Și-a întors spre mine fața și a mijit ochii, ferindu-i de ultimele fulgere de bronz.
-Tati, Sof e îndlăgostit!

Pumnul mi s-a încleștat. Am scrutat zona, dar eram numai noi doi, marea – cuminte ca un pisic care toarce sărat – și nisipul, cât vezi cu ochii.
-De cine?
Sof a vrut să spună ceva, dar s-a oprit. Doar a privit marea cum se rostogolește până la picioarele ei. Și a suspinat.
PS Din copilăria mea îmi amintesc cum ”vacanța la mare” – alea două săptămâni pe vară – însemna bălăceală, castele de nisip, scoici adunate-n pălăria de soare și distracția îmbulzelii la mesele ”în serii”. Acum, am văzut la fetele mele cum se adaugă noi bucurii, în afara celor rămase neschimbate. Le-am surprins privind zarea, cu ochii umeziți, apusul soarelui, valurile când mușcă.
Sofia chiar mi-a spus că s-a îndrăgostit, dar spaima mea, de tată de fată, s-a dus ca o briză. ”Tati, iubesc malea! Putem să rămânem aici pentru totdeauna? Sau – aici fața i s-a luminat, ca și cum a găsit, în sfârșit, soluția – putem să o luăm cu noi acasă?”
La 4 ani?!?!?! Unde sunt castelele de nisip?

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *