Jurnal de tătic. Tati e un prost

jurnal 32

Într-una din zilele când fetele erau la bunici și noi în București, Sofia a luat telefonul lui Buni și a vrut să discute ceva foarte serios cu mine. A doua seară, lucrurile mergeau și mai bine. Silvana a avut de lucru și a întârziat…
La o bere cu niște prieteni. A devenit o chestie atât de rară că ar fi bună de titlu de știre. Ba chiar merge un titlu din ăsta nou, din seria ”cititorii sunt idioți”: ”Șoc! Unde au mers prietenii lui Tati. Nimic nu va mai fi la fel!”
Unul de la masă ridică halba de pe masă, soarbe din ea și apoi culege cu limba resturile de spumă. Plescăie și-și lipește o țigară de colțul buzelor. Trage din ea ca și cum ar fi ”țigara de după”. Când e la masă cu prietenii, pentru un bărbat astea sunt semnele că vrea să emită o învățătură pe care ceilalți nu au decât să o înghită pe nemestecate, pentru ca imaginea lumii să le devină mai clară. Măcar într-unul din aspectele ei. Și care ar fi temele despre care un bărbat cu berea-n față poate emite o învățătură? Fotbalul, femeile, politica sau…
-Nu se poate, băi, să-ți bați copiii!
Dintre toți de la masă, am fost singurul care a dat din cap. Nu că restul și-ar cafti plozii, dar nici măcar nu au pe cine. Nu au copii. Ei au vociferat:
-Cum ați ajuns, mă, iar la copii?
-Ce știți voi?
Chiar, ce știu ăștia? Până nu-i ai, nu știi nimic! Când îi ai, observi că știi și mai puțin.
-Vorbeam și eu cu omul ăsta – arată spre mine – că mă înțelege.
Am dat iar din cap. Discuția a continuat, dar nu i-am dat atenție. Poate berea fără alcool, poate fiind sătul să aud și la alții povești asemănătoare cu acelea care mă bântuie pe mine, dădeam din cap spre cei care vorbeau și m-am lăsat să mă scufund în amintirea discuției de cu o zi dinainte cu Sofia. Are aproape 4 ani, ca și fetița despre care prietenul meu continua să vorbească.
Sofia mi-a spus, fără ca măcar să mă salute: ”Tati, tu nu mă mai iubești?” N-am apucat să răspund că a continuat: ”Ai spus că vii vineli!” R-ul e o încă o problemă pentru cel mai mititel înger din casa noastră.
Între timp, fără să dau atenție, prietenul de la masă își vărsa năduful și povestea:
-Când vreau să le învăț ceva, insist, le explic, stau câte o oră în patru labe. Uneori îmi iese, alteori, însă…
Vorbea absolut singur, dar asta nu părea să-l deranjeze. Ceilalți doi comeseni vorbeau ceva politică internațională, iar eu încă rememoram discuția. ”Sofia, tu nu știi că Tati te iubește, ce prostii sunt astea?” Vocea ei a redevenit ca un clopoțel de pitic de grădină: ”Dacă mă iubești, vii vineli. Dacă nu vii înseamnă că nu mă iubești!” O șantajistă! Sentimentală!
Omul vorbea și el, ca televizorul:
-Când nu mai am argumente, recunosc, le cumpăr tot ce vor. Asta e, sunt slab, asta mare – ca și cum 4 ani înseamnă ”mare”, dar l-am lăsat să spună ce vrea – mă joacă pe degete!
Sofia nu m-a lăsat să-i pun eterna placă ”Dacă terminăm treburile pe aici, venim imediat” A spus repede: ”Și nici nu îți dau cadou dacă nu vii!” Suna cool: ”Ce cadou mi-ai luat, Sof?” A lăsat un moment ca să crească tensiunea. Se pricepe asta mică a mea!

Ăla, neobservând că sunt în lumea amintirilor, dădea din gură:
-Băi frate, eu credeam că asta cu ”ia cadoul, fă ca mine” e o înțelegere între mine și fete, nu e ceva despre care să vorbești cu alții, dar… ah, fetele astea sunt toate la fel, de la 0 la 100 de ani!
I-am spus eu Sofiei: ”Hai, Tati face totul să vină vineri! Dar ce cadou mi-ai luat?” Răspunsul era acolo, sub claia blondă: ”o păpușă.” Mirat și măgulit am întrebat: ”Mi-ai luat o păpușă?” Parcă o și vedeam cum scutură din cap în timp ce zice: ”Nuuuuu, păpușa o luăm amândoi!” Nu am sesizat capcana: ”Păi, ai tu bani de o păpușă?” Sof mi-a replicat, ca la bebeluși: ”Nuuuu, tu ai bani să iei păpușa!”
Comeseanul meu nu tăcea o clipă, mai amărât în ton decât la începutul poveștii:
-Dar, acum câteva zile, se certa cu bunică-sa, că nu voia să-i ia o păpușă. Și ce crezi că i-a spus: ”Lasă, buni, că mi-o ia tata, că el e mai prost!” Eh, Alecule, ce zici de asta?
Auzindu-mi numele, am răspuns și eu cu ce mi-a rămas din cap din povestea lui:
-Da, da, tati e un prost…
PS Înainte de a închide, Sofia a mai băgat una: ”Tati, și Alecsia spune că nu o iubești dacă nu vii vineri. Și vrea și ea să-ți ia o păpușă!”
Alecsia are 7 ani, dar minte… ca de la 0 la 100! Unde am auzit eu asta? Nu mai știu.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *