Jurnal de tătic. Tati și teama de a fi scalpat

Când m-a întrebat fiică-mea dacă trăiam când a apărut Matrix, mi-am dat seama că timpul trece implacabil, precum mâncarea prin intestin. Rezultatul, în ambele cazuri, e știut de toată lumea. Și foarte asemănător ca valoare și miros.
Știi că a trecut timpul nu pentru că fata stă lângă tine pe canapea și butonează pe telefonul ei mobil și nici pentru că un film care ei îi pare istorie tu l-ai văzut după primul divorț.
Cred că îți dai seama că ”ți-a trecut vremea” când ești depășit de situații, când întrebările sau problemele ridicate de copiii tăi te silesc să renunți la bucăți din piedestalul pe care e statuia ta de ”cel mai tare Tati din lume”. Sofia și Alecsia mă lasă de la o zi la alta fără soclu și, dacă nu găsesc rapid soluții, îmi e teamă că se duce și statuia pe apa sâmbetei.
Nici nu mai știu care întrebare de-a fetelor m-a lovit ”la soclu” mai tare. Poate a fost asta cu Matrix.
Sau poate cea mai dură a fost cea primită, ”sub centură”, de la Sofia, într-o după-amiază bucovineană, când amândoi ne ascundeam de soare sub crengile unui prun. Sofia ”trebăluia” pe tabletă și părea că nu-mi dă mai multă atenție decât buburuzei care căuta și ea o frunză de trifoi sub care să se așeze, ferită de păsări și raze.
Trebuie să vă spun că după ce a descoperit tableta – adică puțin după mersul în două picioare – Sofia are perioade când nu o lasă din mână și perioade când uită de ea. Spre sfârșitul acestei veri, mezina noastră a fost în faza ”tableto-dependenței”. Nu s-a dezlipit de ea nici în largul mării:

jurnal 19

Fix în acel moment de vacanță bucovineană, tableta era o binecuvântare. Nu avea timp de mine și așa puteam să-mi văd liniștit de siestă, fără să mă trimită nimeni după apă rece, înghețată sau căpșuni cu zahăr.
Încă de când avea Alecsia 4-5 ani, am învățat că tati e un accesoriu bun când te joci pe tabletă.

”Tati, vreau apă!” ”Tati, adu fructe!” ”Tati, spune-i lui Mami că o ajuți tu să pună masa!”
Sofia a ridicat la rang de măiestrie utilizarea lui tati ca accesoriu la tabletă.
La ce e bun un tată când ochii sunt lipiți de micul ecran? Poți ține picioarele pe el, îți ține paharul de suc în poziția perfectă pentru a sorbi din pai, în fine, niciun mâner de canapea nu se compară cu un tati din pluș și oase.
Și acum pe bune, poți trimite un mâner să-ți aducă un pahar cu sirop? Plus că nu există mâner pe lumea asta care să se scuture singur dacă verși sucul peste el, să țopăie haios stropind cu zeamă lipicioasă tot văzduhul, în timp ce tu râzi de nu mai poți.
Acuma, în grădina bunicilor, nu prea avea nevoie de mine, tableta o sprijinea pe genunchi, pe burtică avea un castron cu bucățele de fructe iar pisicul Pufoșica acoperea labele picioarelor pentru ca nu cumva vreun tăun inconștient să se așeze pe ele.
Așa că mi-am lăsat și eu gândurile să zboare, în timp ce o friptură de oaie își căuta cuminte locul unde să-și așeze caloriile prin măruntaiele mele. Am pornit telefonul pe un film vechi cu cowboy, pentru că nimic nu ajută mai bine siesta decât să urmărești cu ochii pe jumătate închiși cum alții se luptă pe viață și pe moarte. Plus că, mă înțelegeți, amenințarea cu scalparea nu-mi provoacă fiori.
Atunci vocea Sofiei m-a trezit din reverie:
-Tati, ia fructele că nu mai pot.
Le-am luat.
-Vezi să nu le pui pe gărgăriță!
Am văzut.
-Ai cronțonei?
Aveam.
-Ia-o pe Pufoșica. Mi-e cald.
Am luat-o.
Atunci Sofia s-a întors spre mine.
-Tati, pe vremea ta erau tablete.
”Pe vremea ta” e un fel de laitmotiv în casa noastră. Îl folosește până și nevastă-mea.
-Nu, dar erau alte…
Dumneavoastră știți vreun copil interesat să asculte altceva decât răspunsurile la propriile întrebări?
-Și atunci tu la ce îl foloseai pe tatăl tău?
N-am răspuns, dar am văzut cum o statuie se clatină, se pleacă într-o rână și cade cu zgomot într-un castron cu bucăți scofâlcite de fructe.
PS Dialogul este sută la sută real, am și un martor, dacă buburuza nu o fi zburat între timp de sub trifoiul răcoros…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *