Jurnal de tătic. Un alt fel de planning familial

IMG_7991

-Tati, eu ştiu ce cadou vreau de Mărţişor!
La 6 ani, Alecsiei i se întâmplă încă destul de des să amestece datele diverselor sărbători. Dar nu ne speriem niciodată, e normal ca, la vârsta la care deocamdată lumea e un imens teren de joacă, jaloanele anilor să fie cuburi colorate din care construieşti ce castel îţi trece prin cap.
-Ia spune, ce cadou vrei?
-Un colier pe care să-l pun la serbarea de la şcoală.
-Un colier? Credeam că-ţi doreşti colecţia aia de ponei fluturaşi.
Alecsia s-a uitat la mine ca şi cum aş fi călcat în castronul cu cronţonei pentru pisică.
-Tati! Poneii îi iei acum, de ziua mamei, în iulie.
-Păi de ziua mamei îţi iau ţie cadou?

Părea o întrebare derutantă. Alecsia a stat puţin pe gânduri şi apoi s-a luminat:
-Nu ai decât să îi iei mamei fluturaşii şi, dacă ei nu-i trebuie, mi-i dă mie!
-Fie şi aşa, dar de ce să aşteptăm până la Mărţişor pentru colier? Poate ţi-l iau de Moş Nicolae…
-Nuuuuuuuu! De Moş Nicolae primesc rochia de serbarea de sfârşit de an!
-Poate-ţi iau o tabletă nouă. Asta e cam buşită.
-Tabletă primesc de la Moş Crăciun! Tu nu ai treabă cu asta!
Poate nu ar fi rău ca în viitorul apropiat să-i spun că sacii diferă, dar portofelul meu şi al Moşului sunt înrudite.
-Mai e vreo sărbătoare la care nu ştii ce cadou să primeşti?
Nu mi-a răspuns, dar probabil că nu era nici o „poziţie” liberă în orarul misiunilor moşilor şi ale mele.
Asta e, rămâne să aleg un colier. Am tot timpul până în Martie…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *