Jurnal de tătic. Uneori, destul de rar, umblu cu 3 fuste la mine

Nu vreau să vă las impresia greșită cum că aș crede în spiriduși, dar trebuie să recunoașteți că pe Pământ încă se întâmplă multe lucruri pe care nu reușim să ni le explicăm. Atunci când cunoașterea se lovește de zidul lipsei de logică, omul ridică întrebător fruntea spre cer și caută în zei, zâne sau spiriduși soluția pentru ce i se întâmplă.
În ultimii ani am observat că lucrurile cele mai stranii se petrec în camerele unde stau copiii. Lași un obiect unde crezi că e locul său și e de ajuns să te întorci o secundă că-l găsești mutat. Asta în cel mai bun caz, de multe ori nu-l mai găsești niciodată. Se întâmplă chiar să ieși cu spatele spre ușă, fără să-ți muți privirea de pe obiectul respectiv. Să închizi, chiar să încui ușa și, după un minut, când verifici din nou lucrul e dus de la locul lui!
Uneori spiridușii apar în poze, dar cu ochiul liber nu-i vezi aproape niciodată când mută obiecte prin casă.

jurnal 84

Seara, stăteam toți 4 în sufragerie și așteptam semnalul de împrăștiere pe care urma să-l dea Silvana. Întârzia și deja începusem să fim agitați. La un moment dat a vorbit:
-Mâine duci tu fetele?
-Da!
Nu avea importanță că nu apucasem eu să răspund și că vocea care se auzise era a Sofiei.
-Îți las cu ce să le îmbraci.
Cred că atunci, când toți eram atenți la ce spune Silvana, a intrat spiridușul în casă și a zburat direct în camera fetelor.
Asta cu ”îmbrăcatul fetelor” e simplă ca instrucțiunile de asamblare pentru un șifonier. Când citești, pare mai simplu decât să te joci în părul iubitei, dar practica… Femeile pur și simplu nu înțeleg că bărbații nu sunt făcuți, genetic, să îmbrace o persoană de sex opus! Ele pot, cu ușurință, să îmbrace sau să dezbrace orice om. Noi nu ne descurcăm la o jumătate din aceste activități.
Problema care se dă e simplă: ai două fete, una de 4 ani și una de 8, două maldăre de haine, puse pe scaune diferite și trebuie să respecți doar următoarele instrucțiuni, clare ca apa de izvor:
-Uite aici e dresul alb, colanții negri și bluza albă, fusta pentru after o pui în ghiozdan. Pentru Sofia e dresul roz, colanți roșii și bluza cu ariciul auriu. Deasupra le pui puloverul gri, Alecsiei și cel cu inimioare, Sofiei. Cred că Alecsia poate ieși mâine doar cu ”puful” mov.
”Puful” mov e o hăinuță din imitație de blană de urs de pluș, care mie-mi place la ne…
-Mai bine iau geaca. Mă joc mai bine în ea.
-Bun, iei geaca…
Deja eram derutat. Am luat ”puful” și l-am pus în dulap, ca să nu încurce. E adevărat, însă, n-am scos geaca.
-Când ajungi la grădi…
Când instrucțiunile de la două operațiuni distincte – echipatul Alecsiei și cel al Sofiei – se amestecă, lucrurile devin puțin neclare.
-La grădi, îi scoți colanții și puloverul, îi pui fusta roz de voal și…
-Nu fusta roz de voal, aia roz de pantaloni!
Pentru Sofia, fusta ”de pantaloni” e o fustă din material de blugi. Personal, dacă tot e să aleg între două fuste roz, nu văd de ce m-ar deranja că una e de voal și alta din doc, dar ce știu bărbații!

-Bine, aia roz!
Ar fi trebuit să intervin, pentru că era clar că în maldărul Sofiei erau două fuste, iar cea despre care hotărâsem că merge cu Alecsia, pentru after, stătea periculos pe drumul dintre grămezi. N-am făcut-o.
Apoi ne-am culcat toți și, dimineață, după ce Silvana a plecat, am rămas să scol fetele, să supraveghez periatul dinților și alungarea de pe fețe a urmelor de pași lăsate de Moș Ene.
Nu vă mai plictisesc cu alte amănunte… O oră mai târziu, după ce o lăsasem pe Alecsia la școală și pe Sof la grădi, veneam spre casă. Într-o pungă de plastic – transparentă, evident, doar iei ce găsești, dacă ești pe holul grădiniței, după ce au început orele, și ai brațele pline de fuste – aveam trei fuste: una roz de voal, una roz de doc, pentru că Sofia a găsit în dulapul ei din vestiar fusta ”de îndlăgostită” și n-a vrut alta, și fusta Alecsiei care nu a mai ajuns în ghiozdan, urmând ca seara să văd pe ea ce alt accesoriu i-am îndesat lângă cutia cu gustarea!
Am o singură scuză: spiridușii au amestecat noaptea grămezile de haine. Poate că a contat și faptul că am râs toți trei de am sculat tot blocul, la momentul când am vrut să le ajut să se îmbrace! Mai ales când am văzut că Alecsia nu intră nici împinsă în colanții roșii iar Sofia plutea în cei negri sau când Olel nu mai ieșea din dresul alb și cel roz mie nu-mi încăpea pe mână. Fustele nu le-am probat.
Oricum, o spun cu mâna pe inimă, au fost cele mai frumoase! Și, știți asta, un tată de fete nu minte niciodată când e vorba de aspectul lor!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *