Jurnal de tătic. Vezi aici bancul sadic care sfâșie inima taților de fete!

La noi acasă se râde foarte mult.

jurnal 91

Râdem de bancuri, șotii, glumim unul pe seama celuilalt. Ba chiar și dacă vreunul dintre noi se lovește sau se julește sfârșește tot prin a râde.
Acum vreun an, un an și jumătate, când Sofia spunea doar Olel, Tati și Dirli-dirli, Alecsia a conceput un banc pe seama ei. Combinase ea ce auzea pe la grădi, poate vreun banc spus de vreunul dintre noi și i-a ieșit asta:

Cică Mami, Tati și Sof erau la pescuit și au prins peștișorul de aur.
-Lăsați-mă să plec și vă împlinesc o dorință.
Mami zice:
-Vreau să fie cuminte Alecsia!
Și, pac, am fost cuminte.
Tati:
-Vreau multe smocuri să mă joc în ele!
Și i-a crescut părul și Sofiei.
Sofia spune:
-Dirli-dirli.
Și peștișorul nu a înțeles ce spune și mi-a dat mie o ciocolată!
Râdeam amândoi până nu mai puteam și, văzând cum părul cârlionțat i se zdruncină în soare, mi se părea cel mai bun banc din lume.
PS Sâmbătă seara, stăteam patru inși și jucam pietre. Doi părinți de băiat și noi. La un moment dat, Silvana zice: Băi, am auzit azi una tare de tot. Cică sună interfonul și răspunde tatăl:
-Cine-i acolo?
-Eu sunt, Sorin și am venit s-o regulez pe fiică-ta!
-S-o ce, mă?
-S-O-R-I-N !

Cât am mai râs! Ăla de se etala primul spunea ”S-O-R-I-N!” și iar râdeam. Așa ne plăcea bancul că parcă și mâinile pierdute le suportam mai ușor. Deși, altfel, recunosc, sunt ofticos.
Noaptea, când am ajuns acasă, am înlemnit la ușă.
Mi-am dat seama că avem INTERFON !

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *