Jurnal de tătic. WC Blues

Unii dintre voi trebuie să ştie cupletul ăsta, din anii de aur ai interbelicului Cărăbuş:
Te apucă nevoia-n centru,
N-ai un loc anume pentru.
Te dai lângă-un pom, în fine,
Hop, vardistu’ lângă tine!
Seamănă mult cu istorioara despre mine şi Alecsia pe care vreau să v-o spun şi, sunt convins, în varii versiuni, aţi trăit-o sau auzit-o şi voi.
Mergi cu fata la mall. Eşti mândru ca un păun care-şi duce coada în mână. În vitrine nu admiri doar produse, ci şi reflexia voastră. Spatele ţi se-ndreaptă, pieptul ţi se umflă, de câte ori auzi „Ce fetiţă frumoasă!” sau „Ia uite, o prinţesă!”
Eşti în lumea ta, ca un împărat ce-şi conduce fiica spre altarul încoronării. Deodată auzi o voce. Speri că se adresează altcuiva, dar…
-Tati, vreau pipi!
Nu, iubita lu’ tata, nu vrei pipi, mai bine vrei două rochii şi trei jocuri! Plus o pereche de pantofiori! Dar nu pipi!

jurnal 1

Ţii copilul mai strâns ca de obicei de mână şi cauţi din ochi simbolul alergător al toaletei. Îl găseşti, te îndrepţi în viteză şi apoi stai şi te gândeşti, privind lung la desenele cu un omuleţ şi o omuleaţă, „Dacă am o fetiţă de mână, ce sunt, bărbat sau femeie?”
-Tati, vreau pipi!
Porneşti spre toaleta bărbaţilor, deschizi uşa şi vezi un şir de… copaci şi copăcei, fiecare cu o mână pe el, scuturându-l vârtos. Ieşi, acoperind ochii fetiţei.
Îţi spui „Ok, sunt femeie!”
Tragi aer în piept şi împingi a doua uşă… „Porcule!”
-Dragă, nu ieşi, e un pervers aici!
„Perversul” a ieşit el şi a rămas la uşă. Ţintuiam cu ochii uşa toaletei femeilor şi speram că va ieşi sau intra una cu faţă de mămică şi o voi ruga să o ia pe Alecsia înăuntru. Absorbit de planul meu şi de încercarea de a-mi lua o faţă cât mai neajutorată, eliberez mânuţa fetei.
Nu ştiu cât am stat până am pus ochii pe două doamne. Aveau pasul grăbit al omului care a găsit WC-ul în ultimul moment, dar ştiam că nu le voi reţine decât câteva secunde. Le-am tăiat calea şi le-am spus, cât mai direct, cum mă apăsa vezica fetei:
-Sărut mâinile, vă rog frumos, mi-o duceţi şi mie la toaletă?
Una dintre ele s-a uitat la mine ca la o pată pe capacul closetului. Cealaltă şi-a strâns poşeta la piept. Nu părea deloc un gest de empatie. Eram mai roşu ca o tomată de seră, transpirasem şi cred că mă bâlbâiam. Prima şi-a înfrânt scârba şi m-a întrebat:
-Ce să duc la toaletă?
-Pe asta mică…
-Dragă, a spus, întorcându-se spre prietena ei, nimeni n-a încercat până acum să mă agaţe mărturisind-o mică!
Atunci mi-am dat seama că Alecsia dispăruse de lângă mine. Scuzele nu mai avea cine să mi le accepte, plecaseră bodogănind ceva despre „toţi perverşii care au internet”.
Imediat am văzut-o pe Alecsia ieşind de la toaletă, de mână cu o femeie:
-Tati, am rezolvat, m-a ajutat doamna!

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. WC Blues

  1. Pingback: BabyMall Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *