Revelion cu Nicu Alifantis, Dan Byron şi… 21 de Virgil Ianţu

Adora revelioanele cu tematică. Îl preocupau, simţea cu adevărat că e o noapte specială, nu o banală petrecere de weekend. Anul ăsta hotărâseră ca tema să fie aroma cârciumilor interbelice. Căutase discuri de atunci. Cel mai mult se bucurase când a găsit la un târg un ceas de buzunar. L-a reparat, i-a pus lanţul strălucitor care acum îi bucura cu auriu vesta neagră de la costum. Pentru Ea a căutat un şirag de mărgele din acelea lungi. De când le-a văzut în magazin şi le-a imaginat îmbrăcându-i decolteul lăsat liber de rochia scurtă, croită nu ca să acopere, ci doar cât să nu încurce la dans, plină de ştrasuri, precum o noapte senină de stele.

Farfuriile vechi de porţelan erau deja pe masă, cu florile albastre lucind de atâta şters. Tacâmuri de argint, rânduite după reguli de mult uitate. Şerveţele aranjate ca nişte nuferi, prinse în cleşti cu fălci de leu. În mijlocul mesei, patru tartine cu icre negre, mic accesoriu al frapierei în care o sticlă de şampanie, sufocată de gheaţă, spartă cu dalta, nu cuburi, aştepta să fie începută şi luată apoi în dormitor.

Se opri o secundă din aranjat ultimele detalii şi şi-o imagină dansând charleston. Îi vedea cum tresaltă fiecare detaliu iubit din trup, parcă ferindu-se din calea valurilor de confetti.

S-au aşezat la masă. Mai era puţin. Locul farfurioarei cu tartine îl luase un platou pe care se lăfăia un curcan din care cuţitele lor deja tăiaseră bucăţile bune. Deodată, de afară auziră mulţimea numărând secundele 10… 9… 8…. Se ridicară, s-au lipit unul de celălalt sub firul de vâsc, prins de lustră cu o fundă roşie.

Când oraşul explodă de artificii, petarde şi urale, erau prinşi într-un sărut.

– Te iubesc, dragul meu, la mulţi ani!

O sărută din nou. Atunci telefonul îi vibră în buzunar. Privire întrebătoare. Se îndepărtă uşor, scuzându-se:

– Cred că e mama…

Puţin întors într-o parte, citi repede mesajul: ”Te iubesc enorm. Îmi lipseşti!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”. Privi în jur, puţin speriat, dar nu-l vedea, stătea lipită de geam şi privea cum florile de foc muşcau din întunericul Noului An. Tastă un răspuns şi se gândi dacă o fi primit mărgelele la timp, dacă o dansa charleston, ferindu-se din calea valurilor de confetti…

– Te iubesc, la mulţi ani, iubita mea!

Şi nu ştia dacă vorbea cu femeia cu faţa lipită de geam sau citea cu voce tare mesajul ce tocmai îl trimisese.

P.S.: „Sărută-mă” cu Cristian Vasile, scrisă de Eugen Semo… Aroma Micului Paris în doză forte! O melodie aparte din creaţia tenorului ce strângea protipendada interbelică la mesele terasei Lafayette. Prizonier al tangourilor, graţie plagiatului de prea mare succes ce a fost “Zaraza”, „Sărută-mă” este o evadare spre mai modernul charleston.

Şi tocmai zburdălnicia charlestonului o exploatează şi Nicu Alifantis în această nouă versiune. Cristian Vasile şi Alifantis, o întâlnire între doi oameni fini, iar gingăşia momentului e punctată de acordurile ukulele („chitara lui Boc” cu care folkistul face furori în ultimul timp) şi de slide-guitarul mânuit de Dan Byron. Şi în afară de acestea două, în piesă nu mai e folosit nici un alt instrument.

Dar această întânire de „fini” nu se consumă în intimitatea unui separeu dintr-o cârciumă de la şosea, ci în mijlocul unei mulţimi de… Virgil Ianţu. Spectaculos la această versiune, ce sper că va face carieră, este faptul că Ianţu a înregistrat pe 21 de track-uri (piste). Pe 21 de tonalităţi diferite, Ianţu e o întreagă orchestră, mixată de sound designerul Victor Panfilov.

Ce a ieşit? O brăţară împletită din multe voci de mare calitate, cu un pandantiv mic, grecesc, strălucind de câte ori fata frumoasă ce o poartă întinde mâna la sărutat…

Piesa va apărea, sper cât mai curând, pe un album al formaţiei Byron, ajutată de câţiva prieteni de suflet, album despre care aţi putut citi deja în „Puterea”.

PS 2 Piesa e postată cu acordul lui Nicu Alifantis şi al băieţilor de la Byron, dar mi-a fost imposibil să dau de toţi cei 21 de Ianţu! Textul are avizul soţiei cu înţelegerea ca în noaptea de Revelion telefonul meu să stea la ea…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

5 Responses to Revelion cu Nicu Alifantis, Dan Byron şi… 21 de Virgil Ianţu

  1. clau says:

    sunteti minunat!!multumesc! la multi ani!

  2. Gabriela says:

    La multi ani ..!
    Nu stiu ce sa spun…..!
    Dincolo de joaca de-a amorul dulce -n dormitor „esista” domnule o realitate care imbraca un tigru sau o tigroaica in costum roz sau bleu de bebelus cuminte pe care mami sau.. tati il accepta ca pe un ingeras dulce sau cel putin ca ..decor.
    Nu stiu cauza dar stiu ca tentatiile sunt mari in general si tot timpul ai senzatia ca inca ai mai putea face o alegere.
    Ca femeie, cred ca in noi salasuieste si o copilarie o joaca de-a „testatul” si doar unele dintre noi au si curajul sa treaca….pragul, facand si pasi inainte spre….dormitor.
    In realitate, desii ne duce mintea, cele mai multe dintre noi femeile ramanem la nivel de „imaginatie” si „admiratie”oricum nu poate vedea nimeni la cat ne duce si imaginatia.

  3. ileana says:

    La multi ani…! Va astept cu aceeasi nerbdare sa veniti si anul viitor , la fel de jovial si plin de farmec D-le ,ca de har nu duce-ti lipsa !

  4. vlad says:

    Extraordinara versiune! Superb interpretata sin inregistrata! Foarte proaspata si eterna in acelsai timp! Felicitari lui Nicu Alifantis, pentru ca poate sa fie de-asupra timpului si modei muzicale! Generatii de muzicieni talentati impreuna (Alifantis, Iantu, Byron) – e un semn deosebit de bun, mai ales la noi, unde vrajba si invidia domneste cam peste tot… Ar fi nemaipomenit sa mai avem parte de astfel de „featuring”-uri! Mult’am frumos Alecu!

  5. Pingback: Perfect – Palatul Sutu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *