Sex în iarna lui ’84

Nu a vrut să iasă din baie dezbrăcată, așa că a lăsat oala pe jos și ibricul în chiuvetă. După ce ultimele picături de apă călâie s-au dus gâlgâind pe scurgerea căzii, și-a șters picioarele energic. Sângele pus în mișcare i-a dat o senzație de bine. Care a dispărut când a pus talpa pe papucul atât de rece că părea umed.
În liniștea care se lăsase a răsunat un tranzistor, de undeva din vecini.

Gândul la canalul Dunăre-Marea Neagră i-a înghețat sângele-n vine.
A început repede să pună hainele pe ea. Erau plăcute la atingere. Le încălzise pe mânerul cuptorului aragazului, cât timp oala cu apă pentru spălat a dat în clocot.
A tras chiloții. Cei mai buni – nu pentru iarnă, dar buni pentru ocazii speciale. A zâmbit când plasticul mătăsos i-a îmbrăcat complet fesele și elasticul dantelat, doar puțin destrămat de la spălări, s-a așezat comod, sub începutul de burtă.
S-a privit în oglindă, prin ceața lăsată de aburi și s-a gândit: ”Încă e bine! Ba chiar n-arăt rău de loc.”
A luat maioul din cui și l-a tras peste cap. Se răcise. Sfârcurile i s-au întărit. A prins maioul cu elasticul chiloților și nimic din căldura corpului nu se mai irosea.
Așezată pe capacul toaletei și-a pus un dres, gros, tricotat din lâna gri pe care nimeni nu a vrut-o pentru vreo helancă. Călcâiul cioplit în material de purtări în cizme grele s-a așezat perfect pe piciorul ei.
A întins mâna spre pantalonii de trening – cu elastic la baza piciorului – dar a renunțat. ”I-am promis”, își spuse în gând și a lăsat pantalonii să atârne și a luat ceva mai lejer, un halat negru, cu flori roșii, mari. ”Sunt trandafiri”, îi spusese vânzătoarea, acum un an, când l-a cumpărat, dar ei i se păreau crizanteme. Ce-or fi, nu contează, era gros, călduros și cordonul nu risca să cadă, prins bine la spate, în două găici.
A luat sticla cu parfum de pe etajeră și a pulverizat spre gât. ”Lui îi place mult parfumul ăsta!” Când alcoolul i-a atins pielea, s-a înfiorat. De frig.
A vrut să strige: ”Iubitule, sunt gata!” Dar a strănutat. A căutat o batistă, dar nu avea în baie. A vrut să ia puțină hârtie igienică, dar și-a spus că e păcat, așa că și-a tras nasul. Apoi a tras aer în piept, a deschis ușa băii și a ieșit.
El era în bucătărie. Lângă geam.

editorial-14-octombrie-vineri

El stătea lângă aragaz și își încălzea mâinile. Nu-și asuma riscul, ca data trecută, să vrea să o mângâie și ea, delicată ca întotdeauna, să i le îndepărteze de pe pielea care i se zgribulea și să-i sufle în palme, să le încălzească.

Scrumiera de lângă avea deja destule chiștoace de Carpați. ”Ce-o face atâta în baie?” se întreba el, când aprindea încă una. Pe masă, erau două țigări Doina, super-long. ”Țigara de după”, a spus ea, când le-a scos din geantă, învelite într-un șervețel.
A auzit-o strănutând și apoi ușa de la baie a scârțâit a chemare. A făcut un pas, dar ea a fost mai rapidă. Era deja lângă el, cu palmele deschise deasupra ochiului de foc.
-Miroși frumos!
El și-a apropiat fața de gâtul ei. Ochii ei s-au oprit asupra oalei de pe aragaz. În apa care clocotea era plosca din plastic, pusă acolo ca să se încingă lichidul din ea.
-N-ai pus-o în pat?
S-a îndepărtat de el, ca și cum o frigea.
-Am uitat… am stat aici și…
-Adică așternutul e rece?
Imediat, el a înțeles că sexul dispăruse, se cuibărise undeva, sub un maldăr de haine vechi, de casă, așteptând căldura primăverii.
Dar ea a zâmbit, l-a tras aproape și i-a șoptit:
-Aici e cald.
Și a împins țigările Doina, eliberând un colț de masă.
Un regizor dement a oprit exact atunci lumina. În întuneric s-a auzit ”Ai mâinile reci” și apoi o răsuflare caldă a umplut încăperea.

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

One Response to Sex în iarna lui ’84

  1. radub says:

    Da,da, din păcate așa era pe vremurile regretate de puturoși și inadaptații de azi cu memorie scurtă și fără pretenții de la viață ca șobolanii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *