Tehnici de Autocontrol pe sunetele lui Bertzi și Neniță

Drumul spre casă era aproape mai greu ca restul zilei. Urâtul ridicase o cușcă de beton, zloată, zgomote infernale, iar mișcările oamenilor păreau ale unor muște închise într-un borcan de un copil răsfățat. Nu scăpa nici una, dar fiecare zvâcnire era ca începutul unui zbor, terminat brutal într-un perete…

Ajuns în casă, strada îl bântuia încă. Avea frigul în oase, cenușiul pe pleoape… Își făcu un ceai, dar aroma fructelor nu reușea să alunge din nări aerul greu inhalat. Nu știa ce să facă să scape când, deodată, de dincolo de fereastra ferecată răzbătu un sunet, a crezut la început că e vântul, apoi începu să distingă o ordine în ce auzea, ca și cum un curent de aer luase cu el dintre blocuri tot ce mai era frumos, iar șuieratul devenise muzică…

Asculta și se întinse pe spate, mâna stângă lăsă ceașca de ceai pe o măsuță și apoi rămase cu palma deschisă spre fereastră, dreapta se odihnea pe piept. Simțea cum vibrațiile chitarelor pătrund în el prin palma desfăcută, îl străbat și apoi, cu mâna dreaptă, le ghida spre locurile ce îl dureau după contactul cu lumea de afară. Frigul, cenușiul, zgomotul, duhoarea dispăreau, totul se curăța în urma lor și apoi, ușurat de povara urâtului, a știut că poate zbura.

În gol, făcea tumbe, plana și… Stai! Cum să zbori prin viscol! Ce bucurie ar putea fi asta? Dar nu mai era viscol. Era cald. Privi în jos și văzu că locul cenușiului era luat de verde crud, pătat alb și roz de flori, meri, cireși, vișini… Își ascuți privirea până a putut distinge cele mai mici amănunte…

Mirosul de proaspăt îi curăța sufletul. Avea să mai stea-n primăvara minții lui destul pentru a i se cicatriza rănile provocate de acea zi. Apoi se va trezi, muzica va redeveni șuier, verdele va fi din nou cenușiu…, dar va fi puțin mai suportabil.

P.S.: Piesa Visul – versuri de Dinu Olărașu și muzica de greu egalatul Ducu Bertzi – a intrat în repertoriul folkistului în 2009, dar abia acum a înregistrat-o într-un studiou. A făcut-o pe orchestrația lui Adi Ordean, care l-a mai ajutat la alte albume, și cu vioara nelipsitului său prieten Mihai Neniță. A ieșit un zbor, planat, lin, parcă dai prima oară din aripi și apoi sunetele, precum curenți de aer, te poartă unde vrei sau… unde vor, oricum într-un loc mai frumos, așa cum îi stă bine unui vis să facă.

Nu spun ce urmează doar pentru că am primit cadou prima suflare spre public a versiunii, ci pentru că e adevărat. Luni seară, când Rareș mi-a trimis melodia am ascultat-o de câteva ori la rând. M-am surprins plângând, bărbătește, discret, poate fără lacrimi, dar tot plâns era. Pentru că… fără vise am fi niște saci de carne ce așteaptă să redevină țărână. Și ce dacă, vorba lui Olărașu, Dumnezeu vrea să visăm mereu același vis gri-închis, tot vis este!

P.P.S.: Cândva creația/visarea era o menire, acum e un refugiu…

P.P.P.S.: Tehnica de Autocontrol prin meditație e inspirată din creația unei minți luminate a țării noastre, profesorul Dan Seracu, de la a cărui moarte prematură se împlinesc, peste câteva zile, 12 ani. Acest suflet etern a dăruit oamenilor ce au avut norocul de a îi afla studiile speranța că își pot înfrumuseța realitatea și, prin forța propriilor minți, pot chiar înfrumuseța realitatea ce va să vie… Cine poate înțelege ce am spus aici bine, cine nu… ok…

P.P.P.S.: Doamne iartă-mă, în alți ani umblam cu mânecă scurtă în februarie!!!

Ultimul P.S. Fotografiile lui Alex Mazilu îmi arată că primăvara este o stare de spirit și nu are prea mare legătură cu ce este afară…

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

13 Responses to Tehnici de Autocontrol pe sunetele lui Bertzi și Neniță

  1. Gabriela says:

    „Cum să zbori prin viscol! Ce bucurie ar putea fi asta?”…
    Ma simt ca alunec din scaun si ma afund..”Anii, zborul, primavara mintii”…amestec de sunete si neputinta.
    Imi revine in minte intrebarea copilareasca , mai mult retorica (recitata dintr-o carte si care, ca un ecou rascoleste mereu) ” Unde se duc cocorii mama..?” acum modificata dureros in „Unde se duc anii prietene?”
    Am sa caut cartea (neaparat) sa o citesc(pacat ca nu am facut-o pana acum…!) a acestui profesor D.S.
    Supravietuim sau luptam?
    Nu gasesc cuvintele de apreciere…
    Totul ma copleseste …
    Ma bucur ca exista aceasta rubrica „..de Vineri” si iti, va multumesc pentru „inductie traita pe viu”.
    Sper sa nu fac o…. obsesie de rubrica sau de mai stiu eu ..ce!
    Zile senine si fara …”gri” pline de un „ceva” mai alb (dar fara roz!).

  2. Pingback: Tehnici de Autocontrol : Alex Mazilu – Daily Photo Blog / Photo Blogging

  3. simona says:

    e linistitor gandul , ca inca mai cautam si chiar mai gasim , unde …sau in ce, sa ne refugiem…si sa gasim- descoperim acea primavara din noi

  4. anatoli says:

    Sunt bărbat. Plâng cu lacrimi și nu-mi este rușine.

  5. Alina Ilioi says:

    Frumos scris…sensibil

  6. Sile says:

    O sa vina si primavara. dar trebuie sa invatam sa avem rabdare. Si uneori e tare greu. Frumos textul. Imi aminteste de anii 60 cind eram tinar. O zi buna !

  7. simona says:

    frumos…

  8. simona says:

    Foarte frumos domnule Alecu.

  9. In alta ordine de idei… felicitari maestre pentru premiu. Nu il uzi la un chinezesc? 🙂

  10. Matache says:

    aha !..

  11. Gabriela says:

    E prea de tot ..
    Am cautat de curand in memorie aceasta postare ..?
    Ma controlez puternic desii melodia te inmoaie si te trezesti ca batii campi ori iti dai palme in fata oglinzii si iti vine sa iti spui” nu se poate!” sau „imposibil!” sau „visez!”..ori am luat-o razna de tot!
    Ascult a 3 oara si am acelasi sentiment ca si la inceput”nenoroc”..”urma pe pamant”…”nevinovat”
    Si acest..refren care iti da un sentiment ..straniu.
    „Obsessie de rubrica” scriam la inceput acum mi s-au imuiat picioarele de tot…ma duc sa alerg afara sau sub dus rece ca imposibilul ma bantuie ca posibil si iar n-am sa dorm bine!
    Multumesc acum mi-am notat autorul si cartea sper sa nu mai uit ca mi-am promis sa o citesc.
    Cred ca e cazul imi stergeti pstarile ca sunt „a-normal” de predictive.

  12. Georgia says:

    Un cantec trist, te imbie la meditatie,multumim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *