Unde să ne băgăm, dragi partide, referendumul din primăvară, dacă la Curtea Constituțională sunt recunoscute căsătoriile unisex? Miza ”Curcubeu” de la Curtea Supremă a SUA ( episodul al treilea)

Participanti la Parada Gay Fest defileaza, sambata, 23 mai 2009, in Bucuresti, pe bulevardul Unirii.

Participanti la Parada Gay Fest defileaza, sambata, 23 mai 2009, in Bucuresti, pe bulevardul Unirii.


Foto Răzvan Vălcăneanțu/evz.ro

Motto: ”Decizi Curții efectiv jefuiește poporul de dreptul de a se guverna singur” (vezi în text cui îi aparțin aceste cuvinte)

Când pui mâna pe clanța unei toalete publice și e udă, primul tău gând este… ”sper că e apă”. Asta pentru că oamenii sunt, prin definiție, optimiști. Sincer, șansa de a nu fi apă e destul de mare. Dar dacă în toaleta respectivă apa este oprită… șansa de a fi optimist scade tulburător. Spre zero.
Astea sunt doar câteva gânduri după ce am oprit câteva zile serialul despre Miza ”Curcubeu” de la Curtea Supremă a SUA și am privit politicienii români – toți, dacă e să-i asimilăm pe fiecare majorității din partidele din care fac parte – dezbătând inițiativa Coaliției pentru Familie. Și uite așa am constatat că e clanța udă și că izvorul care alimenta robinetul de la baie e oprit.

27 octombrie – adevăratul ”referendum”

Am văzut cum – sub presiunea a 3 milioane de votanți – partidele au cedat, pe rând, presiunii și au promis că vor trece rapid prin Parlament amendamentul la Constituție care nu va permite însoțirea cu acte a două persoane de același sex. Unul câte unul, partidele au cedat și au promis că vor rezolva rapid totul și, în aprilie, vom avea un referendum.
Am avut răbdare și am mai amânat continuarea poveștii despre îndreptarul primit de profesorii din provincia Alberta, Canada. În această broșură, dascălii sunt instruiți cum să facă să nu discrimineze elevii, indiferent de genul pe care îl au. Adică să nu se simtă nebăgați în seamă cei morfologic bărbați, dar femei din punct de vedere social, nici cei vice-versa, dar să se regăsească în materia predată și copii non-gen, cei de gen-fluid sau two-spirit.
Dar, ce să fac, evenimentele vin peste mine, și mai amân un strop chestia asta.
Așa, să revin, ultimul care s-a răzgândit a fost președintele nostru. Care nu ne-a mai împărțit în fanatici și toleranți…
Ah, ceva important: în materie de exprimare corectă politic, președintele e mai demodat decât pantalonii ăia cu două funduri! Modern nu se mai spune ”tolerant”, ci ”inclusiv”, pentru că ”toleranța pentru diversitate” e un sentiment peste care am trecut, acum ne zbatem să facem un spațiu inclusiv pentru toți. Dar ce să le ceri ăstora! Politicienii noștri au rămas la blugii prespălați turcești!

Ferește-mă, Doamne, de proști!

Dacă subiectul nu ar fi serios, aș bate și două mătănii, pentru că e clar că declarațiile politicienilor nu au nici cea mai mică bază legală. Și e păcat. Pentru că e o minciună heirupistă de campanie, în care mulți cred.
”Referendum în aprilie” e o lozincă și nimic mai mult.
Să vă spun de ce cred asta: nici măcar unul dintre zevzecii din politică care au promis că fac și dreg pentru păstrarea familiei tradiționale nu a amintit că pe rolul Curții Constituționale – instituția din aripa vecină lor, în Casa Poporului – este procesul de declarare ca neconstituționale a unor prevederi din Codul Civil.
Da, e vorba de excepția ridicată de soții Coman-Hamilton în procesul prin care vor să silească statul român să recunoască mariajul lor din Belgia. Procesul are următorul termen peste câteva zile, pe 27 octombrie. Poate chiar atunci se pronunță Curtea.
Uite cu ce pierd timpul, în loc să vă spun lucrurile importante despre felul cum va evolua și la noi corectitudinea politică!
Dar trebuie explicat ce se întâmplă. Pentru că politicienii, grăbiți să ne smulgă 3 milioane de aplauze, nu au avut timp.
Ei, pur și simplu, nu puteau să promită organizarea referendumului pentru modificarea Constituției – așa cum a cerut Coaliția pentru Familie – înainte de a vedea ce decide Constituționala. Așa e de bun-simț. Dar la ce folosește bunul simț în campanie? Mai mult încurcă.

Hetero-politica și Curtea

Normal era ca partidele să spună așa: ”Hai să vedem ce decide Curtea pe 27 octombrie și, dacă decizia lor ne va permite, sprijinim inițiativa! Dacă nu, vom găsi alte căi, modificăm mai multe legi sau articole din Constituție.”

Dacă îl auzeam măcar pe unul spunând asta, îmi scoteam pălăria de cowboy, priveam mulțumit spre Luna Roșie și spuneam: ”Doamne, mi-ai dat, în mărinimia Ta și un tip cu cap!”
Dar pălăria e la locul ei.
Curtea e sesizată privind două aliniate dintr-un articol al Codului Civil. În cel mai bun caz pentru Coaliție și partidele degrabă cuvântătoare, judecătorii resping sesizarea cuplului Coman-Hamilton.
Tehnic, atunci nu ne trebuie modificarea, pentru că avem Codul Civil, declarat constituțional.
Dacă va fi așa, se pune întrebarea: știau partidele că decizia le va fi favorabilă celor din Coaliție? Sigur, poate e de anticipat, dat fiind și punctul de vedere al Guvernului asupra problemei căsătoriilor unisex sau decizia luată de Curte privind inițiativa Coaliției, dar respectul pentru acea instanță impunea răbdare.
În al doilea caz, Curtea admite doar în parte sesizarea și obligă statul să-l recunoască pe soțul străin ca membru al familiei celui român. Deja lucrurile se complică, pentru că sesizarea se întemeiază pe directive europene și pe un articol din Constituția României, 26, altul decât cel pe care partidele promit să-l schimbe.
Așa că promisiunea trebuia să cuprindă DOUĂ articole și nu doar unul, cum e acum în proiectul de la Parlament.
Dacă, în cel mai rău caz, din punctul de vedere al celor implicați în promisiune, Curtea admite sesizarea integral. Atunci articolul din Codul Civil cade complet. Și cum influențează asta o modificare a Legii Fundamentale?
Simplu. Articolul cu modificarea propusă de Coaliție poate fi atacat la rândul său, asemenea oricărei legi. Importantă, în acest caz, va fi motivarea Curții. Ea va veni după alegeri și partidele vor ridica din umeri și vor da vina pe judecători.
Există posibilitatea destul de mare – pe care aprigii semnatari de protocoale nu par să o sesizeze acum, deși eu cred că o știu, dar spun ”La dracu’, până atunci trec alegerile!” – ca modificarea să nu fie în acord cu decizia Curții.
Concluzie… preliminară
Concluzia e că ar fi trebuit să spună măcar o propoziție despre posibilitatea ca mariajele unisex făcute pe alte meleaguri să fie recunoscute la noi. Că e la Constituțională un proces, că să vedem ce zic și ăia. Ăsta ar fi fost un demers serios, nu pompieristic, nu unul de campanie. Așa, gestul lor, de la partide la președinte, pare un simplu: ”Voi votați-ne! Mai vedem noi!”
Asta mă aduce înapoi la problema americană și canadiană pe care mă străduiesc de ceva timp să o aștern pe eterul blogului.
Există o lecție americană similară momentului pe care îl trecem noi acum. Ea s-a consumat anul trecut, pe 26 iunie, când Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis că niciun stat american nu poate respinge cererea unui cetățean de a se căsători, chiar și cu o persoană de același sex, și că o căsătorie încheiată pe teritoriul altui stat trebuie recunoscută de celelalte.

Sună cunoscut?

Da, sună cunoscut. Mai mult, prin decizia din iunie 2015 au fost desființate hotărâri din 1972, adică lucruri care păreau stabilite, bătute-n cuie, fixate mai abitir decât o poate face un amărât de protocol electoral.
Am mai scris despre această hotărâre și despre rolul pe care îl va juca de acum încolo Donald Trump în următoarele decizii ale Curții Supreme – și ce scandaluri vin! Urmează acolo dezbaterile numite ”pro-life”, legate de vârsta fătului la avort și multe altele! – dar punctez câteva.
Judecătorii, numiți pe viață, de președinte, după ce trec de Senat, au convingeri cunoscute.
Practic poți cunoaște un verdict după declarațiile lor. La cea din iunie 2015, 4 progresiști și un less-liberal (moderat) au decis în contradicție cu restul de 4, toți conservatori.
Declarațiile celor 4 ”învinși” la vot pentru marele public sunt atât de corecte politic de te și miri că au votat împotrivă. În opiniile separate depuse la dosar, vedem acea mare parte a Americii care s-a revoltat tăcut, fără să se poată exprima liber, dar a făcut-o prin vot.
Unul spune în opinia juridică că procesele privind libertățile trebuie să se refere doar la acele drepturi și libertăți care ”își au rădăcina în istoria și tradiția Națiunii”. Că o decizie a judecătorilor îi va expune pe aceia care nu cred în căsătoria unisex la a fi ”catalogați ca bigoți de funcționarii guvernamentali, de angajatori sau în școli”.
Pe bune? Un judecător de la Curtea Supremă a SUA gândește ca un pui de dac? Da. Și nimeni nu-i ia gâtul, deși numele său, Samuel Allito, e cunoscut, vorba lor, nationwide.
Altul: ”Decizia Curții efectiv jefuiește poporul de dreptul de a se guverna singur”, referindu-se la faptul că 14 state nu legiferaseră la acea dată căsătoria între persoane de același sex. E vorba de judecătorul Antonio Scalia. În aplauzele dacilor liberi și în fluierăturile liber-schimbiștilor pentru cuvintele sale, trebuie spus că tocmai despre acest judecător e vorba în ”Miza Curcubeu”.
El a murit, în februarie. Imediat, Barack Obama a vrut să numească un altul. Evident, și-ar fi dorit un progresist, lucru care ar fi înclinat definitiv și pe mulți ani balanța în favoarea militanților pentru drepturile civile, dar era sfârșit de mandat, Senatul e republican. A ales soluția de compromis, l-a desemnat pe Merrick Garland, un moderat. Senatul a amânat votul pentru viitorul președinte. Iar părerile lui Trump despre astfel de ”inclusive” și ”tolerant” sunt cunoscute, așa că se poate intui și ce tip de judecător preferă!
În fine, nu vreau să închei fără un fragment din opinia juridică a președintelui Curții Supreme a SUA, John Roberts. El scrie că el crede că ”întotdeauna căsătoria a avut definiția universală ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, făcută ca să asigure o procreare de succes”…
Dacul de pe meleagurile noastre dă de pământ cu cușma și zice, cu mult năduf: ”D-aia au făcut ăștia America și noi Băicoiul!”
După care pleacă în Spania, la cules căpșuni.
Iar nu am apucat să vorbim de cartea pentru profesorii neinstruiți să nu discrimineze copiii cu povești ”neincluzive” despre Adam și Eva la ora de Religie.
Aveți aici primul episod din Miza Curcubeu la Curtea Supremă a SUA.
Aici e al doilea episod, un mic ghid de exprimare corectă politic.

(Va urma)

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *