Armăsarul cu astigmatism

Adulmecă aerul cu nesaţ şi scutură capul ca şi cum atâta libertate îl ameţea. Fornăi şi lovi pământul cu copitele din faţă. Semăna cu gestul de a bate cu pumnul în masă, aşa cum văzuse că fac Fiinţele când vor să îşi ”mâne” semenii aşa cum fac uneori cu el. Doi paşi în faţă, simţi iarba groasă cum îi mângâie piciorul. Apoi brusc porni în galop. Sub greutatea lui, peisajele prin care trecea se spărgeau în mii de cioburi, împroşcându-i coama cu stele mărunte. Cioburile, ca o tămadă, vindecau urmele de hăţuri şi zăbală.

Sfărâmă la început câmpia de unde a plecat. Verdele se topi în albastrul cerului şi, frământat în copite, melanjul se transformă în milioane de flori ce umpleau aerul cu parfum. Le zdrobi şi pe ele, sărind ba pe copitele din faţă, ba pe cele din spate şi parfumul deveni aproape insuportabil.  Ajunse la poala unui munte. Fiecare pas era o tobă ce transmitea mesaje nebune fiecărei bucăţi de piatră ce putea ascunde fărâme de ecou. Tropăia şi apoi asculta răspunsul naturii. Dădea din cap şi fornăia parcă afirmativ la fiecare sunet ce se întorcea în urechile lui, la simţurile lui.

Urcă până în vârf şi de acolo urmări cum lumea de la picioare semăna cu petele de pe trupul lui. Era esenţă de cal, pe o insulă în mijlocul unui ocean format din herghelii întregi, mişcătoare, colorate, vii. Se întindeau şi dincolo de orizont, cuprindeau cerul, prindeau în dinţi noi imagini, le rupeau şi aduceau bucăţi din ele la picioarele muntelui. El era doar o picătură în acest ocean, dar avea în el tot ce îi trebuie să mai creeze încă un ocean, şi încă unul…

Simţi apoi miros de iepe, ca o chemare de la alte trupuri pentru trupul lui. Găsi, strecurând aerul în nări, şi mirosul unui alt armăsar. Necheză, gata de o înfruntare pentru ce ştia că i se cuvine. Se ridică pe picioarele din spate şi, când se lăsă înapoi, cu forţă, muntele se fărâmiţă, stâncile se făcură nisip.

Era acum pe o plajă mai întinsă ca forţa ochilor şi galopa din nou, aruncând nisip în apă, schimbând raportul mare-ţărm la fiecare pas. Se oprea doar ca să îşi umple plămânii obosiţi cu sarea din atmosferă.

Apoi la picioarele sale se aşternu din nou câmpia de la început. Avea spumă pe spate. Îl dureau muşchii. Îi scutura convulsiv, dar era împăcat, fericit. Alene porni spre o spărtură din gard prin care fugise mai devreme. De undeva mirosea a ovăz şi îi era foame…

Cam atunci se trezea în fiecare dimineaţă. Iubea zorii în care visa că e un durango ce ştie mereu drumul spre libertate. Încă ameţit, căută pe noptieră ochelarii. Se obişnuia cu lumina, cu pereţii, cu zgomotele ce compun liniştea în marele oraş. De undeva venea miros de cafea şi îi era poftă… Ştia exact spărtura din gard prin care peste puţin timp se va întoarce la serviciu. Se va strecura prin ea mic, umil şi purtând inutil un suflet mai mare ca al unui mustang ce fărâmiţează munţii sub copite.

P.S.: Born Free este, după mine, cea mai inteligentă lansare a unui produs country rock din ultimii ani şi este opera producătorului Rick Rubin. Albumul a ajuns în rafturi pe 16 noiembrie, dar era deja aşteptat de fani din întreaga lume. Lansarea a constat în poveşti, toate de succes. În primul rând, single-ul a fost ”scurs” către public şi s-a spus că e copiat după un hit al duetului White Stripes. S-a dovedit că linia melodică e împrumutată cu acord, dar rockerii erau cuprinşi într-o compilaţie a aceluiaşi producător, iar notorietatea lor nu se ridica la a celorlalţi de pe disc. Apoi a fost reuniunea cu Sheryl Crow, după 9 ani de zvonuri şi speculaţii (de la dispute între case de discuri până la a se spune că frumoasa Pamela Anderson s-a opus ca fostul ei iubit şi nărăvaşa sudistă să se mai întâlnească fie şi doar pe scenă…). Pe album cei doi cântă piesa Collide, dar pe o scenă din Washington, acum o lună, cei doi au interpretat mult mai inspirata  Care (pe album e în duet cu Martina McBride, vedetă country ce nu poate aduce succes internaţional) la un miting anti-Obama, aşa cum le stă bine unor rebeli autentici.

Melodia care dă titlul albumului este ca un montagne rousse muzical, cu o temă nelipsită din temele western şi rock, libertatea, trăită ca o aventură, ca o goană a unui nebun colecţionar de senzaţii. Şi la sfârşitul goanei vezi dacă bizara colecţie o pui într-un clasor sau doar într-o inscripţie pe cruce. Ceva de genul… Born Free.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Texte de vineri. Bookmark permalink.

4 Responses to Armăsarul cu astigmatism

  1. Pingback: Astigmatismul se poate trata natural | Astigmatismul se corecteaza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.