Author Archives: Alecu Racoviceanu

Jurnal de tătic. Ce se alege de copiii cărora nimeni nu le spune povești?


Foto Alex Mazilu

Am sub ochi un ecran complet alb. Poți înșira cuvinte sau doar litere fără sens, ca niște mărgele vărsate pe nisipul de la picioarele unui băștinaș care-ți oferă în schimb aur, pietre prețioase. Dar de mărgele mele cine are nevoie? Ce stăpân al pământurilor necălcate până acum de străini ar ceda un grăunte de aur, un ciob de rubin ca să păstreze literele, mărgelele mele vărsate de pe ecranul complet alb?
Îmi place la nebunie povestea – aflată de mine încă din fragedă pruncie – conchistadorilor care au strâns primele grămăjoare de aur (din miile de tone pe care aveau să le care din America) oferind primilor indieni întâlniți mărgele din sticlă sau oglinjoare cu rame argintate.
”Mărgelele” mele sunt cuvintele, iar teritoriul pe care aș vrea să pun mâna, prin înșelătoria de Ev Mediu, sunt sufletele fetelor mele!
Asta poate și pentru că bunicul meu a reușit tot prin vorbe și povești să îmi fure sufletul. O poveste anume, am putea să-i spunem ”Povestea poveștilor”, am păstrat-o în memorie. (mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | Leave a comment

Jurnal de tătic. Tată de fete caut cuțit. Și piatră

Mult timp nu i-am înțeles pe Ducu și al său ”așa-mi vine câteodată să dau cu cuțitu-n piatră!”. Ce vină are piatra? Maramureșeanul ridica din umeri când îl întrebam asta și nu-mi răspundea ca și cum, vezi Doamne, noi oborenii nu avem cum pricepe cum gândesc cei de pe malul Izei. Nici pe aia cu ”dacă în viață n-am noroc” nu prea am cum s-o pricep, pentru că văd că lumea mea are doi sori, unul cocoțat pe cer de 9 ani iar celălalt făcându-și loc pe boltă de mai bine de 5.
Totuși, de ceva timp, când bărbații intră din țarcul ale cărui garduri se întind de la Valentine’s Day până pe 8 Martie, mă trezesc uneori uitându-mă după un cuțit și o piatră. Iar asta se-ntâmplă pentru că un tată de fete nu-i făcut din stâncă să dai în el cu lama.
Fără prea mare legătură cu gândurile de mai sus, aș vrea să notez în Jurnal cum pe 14 februarie, seara, pe profilul Silvanei a apărut o poză…

… și un text scurt: ” Tacs, dacă tot nu te grăbești acasă, atunci trebuie să știi că florile astea pe care le vei găsi în vază sunt primite de Sofi azi … 😜 ❤️
P.S. Lui … (nu are rost să dau numele băiețelului) i-a spus de ieri că îi plac freziile galbene… 😂 😂 ”
Am ajuns acasă destul de repede după ce am văzut postarea nevestei. Frezia galbenă trona pe masa din sufragerie, iar alături de ea, pus într-un păhărel de țuică, era ghemuit un buchețel de ghiocei.
După salutări, pupături de regăsire și verificarea buzunarelor mele după zilnica ”atenție” cuvenită fetelor când vin acasă, Silvana mi-a spus povestea freziei care-și revărsa parfumul în sufragerie.
-Când plecam de la grădi, Sof a început să strige că și-a uitat florile. Îi spun ”ce flori, mami?” După cum știi, ca și tine, uitasem că e Ziua Îndrăgostiților…
Au femeile un stil de a împăna cele mai dramatice povești cu tot felul de nimicuri! Dar n-am intervenit, am lăsat-o să spună.
-Ne-am întors la dulăpiorul ei și erau puse florile astea. Se ciufuliseră rău, cum le-a pus ea și i-am spus să le lăsăm acolo. Atunci o mămică din spatele meu mi-a spus: ”Nici să nu te gândești să le lași! Am alergat toată dimineața după frezie galbenă!” de după mămică se vedea un băiețel, roșu la față, dar mândru că Sof nu a uitat floarea în dulap.
-Sofia – am spus – păi e frumos să le ceri băieților cadouri? Și de unde până unde frezii galbene?
-Tati – s-a răstit Sofia la mine, deja plictisită de sporovăiala noastră în jurul florii – frezia galbenă e floarea preferată a mamei. Și știam că nu îi aduci flori azi!
Uneori am impresia că sunt victima unei conspirații. Vorba lu’ Ducu, ”când s-o împărțit norocu’ fost-am eu dus la lucru”!

Posted in Jurnal de tătic | Leave a comment

Jurnal de tătic. Ferește-te de prinți, fata mea, chiar și atunci când îți fac daruri!

Eu cred că un tată de fată care poate spune la sfârșitul vieții că nu s-a temut niciodată de nimic nu a trecut cu adevărat prin viață. Eu recunosc, unele lucruri îmi dau fiori.
O să notez în pagina asta de Jurnal un eveniment din categoria: ”De ce are fire de păr alb până și un tată de fete chel ca un bec”!
În viața noastră și-a făcut loc de câțiva ani un băiețel, colegul și prietenul Alecsiei încă de când erau amândoi la grupa mică de la grădiniță. Acum sunt în clasa a doua și tot mai mereu îi vezi împreună.
Am apucat să vă spun că tații de fete au parte în viață de mulți fiori? Cred că da. În următorii ani o să vă mai vorbesc despre asta. Sigur!
Băiețelului blond ca un bulgăre de soare îi spunem simplu în discuțiile dintre noi: ”Prințul”. Porecla o are de când aveau 4 ani și se pregăteau pentru prima lor serbare. Alecsia era – NORMAL! – prințesă. M-am trezit că ne sună mama băiețelului și ne întreabă ce culoare are floarea de la mâna Alecsiei, ca să știe ce inel îi oferă… și așa i-a rămas numele, Prințul. Ne-a topit inima tuturor!
Între timp, familiile noastre s-au apropiat, iar copiii au rămas nedespărțiți.
Acum, după 5 ani, la petrecerea dată de ziua Alecsiei, Prințul iar a căutat un cadou special.
A bătut-o pe maică-sa la cap până a convins-o. Au ticluit și un plan.
La petrecerea care a avut loc acum, vineri, Prințul a venit doar cu un buchet de flori!
Abia după vreo două ore, la ușa locului de joacă s-a produs ceva agitație. Toți copiii au dispărut de pe ringul de dans, de la trambulină sau de la jocurile electronice. Toți erau la ușă.
Taman la petrecerea Alecsiei a venit Andra Gogan. Vocea din Soy Luna, inflexiunile din spatele doctoriței Plușica, alinturile din glasul Sofiei Întâi! (mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | 1 Comment

Piu

Iminenta apropiere a avalanșei sărbătorilor de primăvară scoate la iveală fiara din orice bărbat responsabil!
Foto Alex Mazilu

Posted in O poză și o frază | Leave a comment

Motivaționalu’ de marți

Nu există trei ceasuri rele. Marțea are 24 de ore!

Foto Alex Mazilu

Posted in O poză și o frază | Leave a comment

Jurnal de tătic. Jucăria care face răhăței!


Ziua Alecsiei a fost delicioasă.

Nu chiar ca în poza lui Alex Mazilu, dar ne-a umplut sufletele de dulceață.
Am căzut de comun acord asupra faptului că a fost o aniversare reușită toți cei din casă, de la morocănosul broscoi ”țestos” Vasile până la veșnic nesatisfăcuta mâță Mitzu, trecând, evident, prin cea mai greu de mulțumit prințesă din lume, Sofia, și mama care-i seamănă perfect din punctul ăsta de vedere, nevastă-mea.
Găselnița a fost ideea Alecsiei de cadou: Tati, Mai, știu ce facem de ziua mea. Mergem la cumpărături și luăm tot ce vreau eu!
Pe drumul spre magazin, ideea nu mai părea chiar așa de bună, mai ales mie nu mi se mai părea chiar atât de strălucită, poate și pentru că în buzunarul de la haina Alecsiei era cardul meu! Dar o dată face fiica ta 9 ani! Am zis că, fie ce o fi, merită să le vezi chicotind, pe ea și pe soră-sa care abia a împlinit 5 ani, și făcând planuri despre ce vor cumpăra.
Surpriza a fost că fetele nu s-au aruncat la cumpărături, așa cum m-aș fi așteptat. Și-au făcut un plan strict, câte păpuși va lua fiecare, cam ce jocuri și câte, ce atenții trebuie luate pentru terți. E adevărat că între rafturile cu zeci de mii de jucării și câteva mii de prostioare roșii ( doar buzunarele din toate lumea se pregătesc pentru 14 februarie!) , înțelegerile de acasă au fost încălcate de vreo două ori, dar nu dureros pentru posesorul cardului. Iar inima posesorului s-a înmuiat ca o lingură de înghețată scăpată-n ciorba de pe aragaz când a văzut că ”atențiile” erau două căni cu inimioare, pentru că ”E Ziua Îndrăgostiților și pentru Mami cu Tati” și o pernă pufoasă pentru canapeaua din sufragerie, luată ”să stea Mitzu pe ea când suntem toți la un film”!
Aproape că nici nu mi-a mai păsat că în coșul de cumpărături era și un cadou pentru un băiețel, tot din motive de Valentine’s Day! Nu mi-a păsat, dar am reținut amănuntul.
O să vă spun, însă, ceva ce m-a marcat. Alecsia și-a cumpărat un cățel din plastic care face răhăței. (mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | 2 Comments

Sold-Out


Uneori am impresia că viața noastră e un spectacol care virtual e sold-out, dar fizic nimeni nu-și onorează rezervarea.

Foto Alex Mazilu

Posted in O poză și o frază | Leave a comment

Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014


Foto B1

Foarte mult se vorbește zilele astea de dosarul ”Microsoft”. Și mi se pare normal, ”de morți numai de bine” și dacă nici moartea unui dosar nu e un bun prilej să vorbești despre el nici că găsesc altul mai bun.
Ca la orice dosar, s-a vorbit destul și la nașterea sa. Chinurile facerii suprapunându-se cu duelul ”tăcere-gălăgie” al campaniei prezidențiale din 2014, protagoniști fiind Victor Ponta și Klaus Iohannis.
Puțină lume își amintește că tocmai imunitatea unor foști miniștri PSD a fost subiect de atacuri în acea campanie.
La confruntarea Iohannis-Ponta din studioul B1 TV, din noiembrie 2014, candidatul liberal l-a atacat direct pe social-democrat pe tema votului împotriva ridicării imunității unor pesediști sau uneperiști.
La un moment dat, Iohannis a spus: ” Așteaptă România lui Victor Ponta cu legea aministiei. Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Viorel Hrebenciuc, Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu, Miron Mitrea, Dan Nica, Dan Șova, Ioan Adam, Victor Mocanu, Adrian Duicu, Bunea Stancu, Nicușor Constantinescu – 38, vă las lista, dacă doriți. Domnule Ponta, sunteți președinte PSD, eu ACL, hai să facem o treabă între bărbați. Mâine se convoacă Parlamentul, scoatem legea amnistiei și dăm liber la toate arestările. Acceptați să convocăm Parlamentul? Sunteți de acord să convocăm Parlamentul? ACL vor veni toți. Sunteți de acord să votăm împreună?” (mai mult…)

Posted in Editoriale | Leave a comment

O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc


Foto Artmark

Artmark a organizat o licitație cu obiecte din perioada ceaușistă. Poate ați văzut știrea de la sfârșitul săptămânii. Multe au fost daruri primite de Nicolae Ceaușescu de ziua lui, devenită un soi de Zi Națională, sau de sărbătorile de iarnă, reduse în acei ani la Ziua Republicii și Anul Nou. Poate merită să parcurgeți odată lista să vedeți la ce gimnastică își supuneau imaginația pupincuriștii din toată țara cu aceste speciale ocazii: tablouri croșetate, covoare cu ”președintele vorbind Marii Adunări Naționale” și lista continuă, plimbând încrederea că orice om are și ceva bun prin cele mai scârbavnice unghere.
Un exponat mi-a atras atenția. Habar nu am cine l-a vândut, cine l-a păstrat, dar bine a făcut! Au cerut 30 de euro pe el și au obținut 350. Probabil l-a cumpărat vreun colecționar de autografe sau poate vreun iubitor de literatură română, ca să-l ardă sau să-l facă bucăți și să îl arunce în zeci de coșuri de gunoi de pe străzile din mai multe orașe.
E o felicitare trimisă cu ocazia noului an 1974 de conducerea Uniunii Scriitorilor. Textul e în tonul Epocii de Aur:
” Cu prilejul noului an, 1974, vă rugăm să binevoiți a primi urarea noastră fierbinte de sănătate și fericire, pentru D-voastră personal, pentru toți ai D-voastră.
Vă dorim din toată inima să vă bucurați de cât mai mari succese în munca D-voastră de creație și cetățenească, pusă în slujba Patriei și a idealurilor noastre socialiste.
Să trăiți întru mulți ani!”
Felicitarea e semnată de ”Colectivul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S. România”, adică de Marin Preda, Laurențiu Fulga, Zaharia Stancu, George Macovescu, Imre Szasz, V. Teodorescu, Arnold Hauser, Ion Hobana, Fănuș Neagu și Traian Iancu.
Pe fila din dreapta sunt și semnăturilor celor enumerați.
Nu le fac și nici nu le caut vreo vină. (mai mult…)

Posted in Editoriale | 1 Comment

Jurnal de tătic. 9 x 365 = Offff!

De câțiva ani ani buni am răspunsul pregătit dacă Dumnezeu și-ar răsturna regulile vechi de când lumea și, ca prin minune, mama m-ar putea întreba din nou: Ce ți-ai dori de ziua ta?
Așa da uitării toate listele pe care le făceam când eram de-o șchioapă, cowboys din plastic, pistolul cu capse sau camionul cu remorcă. Aș spune, cu ochii în lacrimi: Mamă, ții minte prăjitura ta cu dulceață de caise? Aia cu blat crocant și cu zăbrele dulci de cocă arsă peste pătura de aur dulce și parfumat? Da, aia pe care o făceai mereu, de sărbători, de aniversări, duminicile când ne strângeai pe toți la masă! Da, exact prăjitura aia pe care speram mereu să nu o mai faci și apoi o devoram. Mamă, asta aș vrea de ziua mea.
Acum e rândul meu să pun întrebarea cheie:
-Alecsia, ce ți-ai dori de ziua ta?
Alecsia face 9 ani și, în timp ce-și micșorează ochii de prințesă, semn că ia o decizie importantă, gândurile mele o iau razna. Ce ar vrea să audă un tată de fată la întrebarea asta? (mai mult…)

Posted in Jurnal de tătic | 1 Comment