În spatele luminii Regelui era întunericul

Stema Regală mare
Foto Stema Casei Regale a României


Ce se întâmplă zilele astea la ușa reședinței Regelui Mihai este cea mai cruntă dovadă că visele copilăriei nu merită să se împlinească. Visul copilăriei mele ca ziarist, în primii ani de după Revoluție, ca simplu spectator al vieții politice și sociale, era întoarcerea Regelui Mihai pe tronul României. Astăzi, 10 noiembrie 2017, afirm cu tărie: visul meu era o imensă tâmpenie.
Mă uit acum la războiul dintre interviurile, postările și comunicatele sau pur și simplu flegmele și filmările făcute pe ascuns și mă gândesc că visul din copilăria mea post-revoluționară a fost o uriașă capcană.
Țigăneala nepot, mamă, mătușă și ce-or mai fi ei demonstrează că puterea nu e făcută să o lași urmașilor, nu e cinstit pentru cei asupra cărora se exercită această putere ca ea să ajungă la cineva care poate fi nedemn sau nepregătit. Nu am nici acum vreun dubiu că Regele Mihai I ar fi fost mai presus decât oricare dintre conducătorii pe care i-am avut în ultimii 27 de ani.
Când, la 20 de ani, visam la Regalitate eram orbit de personalitatea Regelui, cel din poveștile bunicilor, cel a cărui putere o simțeai chiar și din paginile de istorie răstălmăcită din anii comunismului. Acum văd dincolo de lumina lui și că în urma sa pândeau umbra nimicului, pufoșenia micimii, exhibiționismul de vedete de cabaret când au probleme sentimentale. Acum văd că ăștia se filmează sunând la uși. Se dau în gât în comunicate sub sigla cândva glorioasă a Coroanei române, comunicate date în grabă, de teama știrilor de la ora 19.00. Sunt neputincioși în a gestiona o biată criză de familie, dar sunt urmașii unui om care a gestionat în tinerețe situații de mii de ori mai grave. Pare că tăria genei Sale s-a epuizat în 65 de ani de eternă criză.
Pe lângă gustul amar, scandalul ăsta

are în el și dulceața lecției și o repet: puterea nu e menită să fie lăsată moștenire. De cele mai multe ori, pur și simplu nu ai cui să o lași.
PS E o altă iluzie să crezi că lucrurile în familia regală s-ar fi rezolvat altfel cu Majestatea Sa pe tron sau că ar fi avut o componență cu mult diferită.
PPS Locul lamentărilor ambelor tabere este în umbră. În astfel de momente, ele fac amintirii regale mai mult rău decât atacurile suburbane din presa anilor ’90.
PPS Avem un comunicat privind înrăutățirea stării de sănătate a regelui României. A urmat altul în care suntem anunțați că a primit Sfânta Împărtășanie. Pe fondul emoției, apar reporterii în fața reședinței din Aubanne. Apoi apare la ușă nepotul izgonit și teama că reporterii de afară l-au filmat când sună la ușă și se dă al treilea comunicat, unic în istoria Casei Regale, un comunicat despre un fapt divers, o îmbrânceală la ușă. Apoi toți își pierd cumpătul, în loc să discutăm evenimentele glorioase ale Regalității sau doar să ne rugăm, dezbatem fertilitatea relației dintre doi tineri sau urmărim cum o mamă își dojenește fiul sub sigla care altădată stătea deasupra mesajelor Regelui pentru țară.
O familie căreia i se cuvenea o filă într-o carte a memoriei colective devine subiect de telenovelă tâmpă.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.