Jurnal de tătic. Evaluarea națională. Mami și Tati sunt pregătiți


Foto Alex Mazilu

A trecut prima zi din evaluarea națională pentru clasa a doua. Nu vă spun cum e Alecsia, pentru că am fost instruiți în fel și chip să nu punem presiune pe copil, să nu îl stresăm. Dacă e să respecți toate sfaturile ”inspiraționale”, toate poruncile de ”parenting” și toate îndemnurile ”motivaționale” ajungi să nu mai vorbești de școală cu copilul tău!
În fine, reiau ideea: a trecut prima zi din evaluarea națională pentru clasa a doua și eu și Silvana ne simțim pregătiți! De fapt, la câte teste pregătitoare am văzut, am rezolvat (pe șest, să nu mă prindă nevastă-mea, dar, na, nu rezistă un tată la rugămințile fetei!) la câte o fi rezolvat și Silvana fără știința mea (deh, inimă de mamă!) ne putem considera gata să promovăm într-a treia!
Cum unul dintre subiecte a fost să descrie părinților experiența de la un concurs de dans, vreau să vă demonstrez că pregătirile nu au fost în zadar.
Așadar, în vacanța de 1 mai, în casa bunicilor din Bucovina…
Cum anul ăsta am avut într-o singură săptămână, de-a valma, iarnă, primăvară și vară, toate florile au explodat deodată, speriate că trece vremea și nu apucă să-și facă datoria anuală. Uite așa se explică de ce ultimele narcise se înghesuie în lalele și panseluțe, țesând un covor cât e grădina de lungă, nelăsând petalele și florile de magnolie sau liliac să cadă direct pe pământ. Iar în spate, înspre lunca Moldovei, merii, cireșii, perii, prunii și vișinii au înflorit și ei deodată, ca și cum nu are fiecare data lui bine stabilită din vară la care să dea în pârg și e vreo cursă care să ajungă primul în oala de compot.
Până și pisicii zac fiecare pe unde și-a găsit un loc umbros. Oameni și animale zac loviți în moalele capului de soarele Bucovinei, puternic ca o copită de bour.

Pufoșel, Codiță plus câțiva venetici care simțiseră miros de cronțonei, umplu fiece ungher al curții și mai oriunde ai vrea să te așezi simți niște gheruțe care te împing nervoase că le-ai invadat spațiul.
Abia se instalase în oasele noastre astenia de primăvară că ne-a năpădit moleșeala arșiței de vară.
-Auzi – spun, gândind că dacă deschid gura mai prind ceva forță, măcar cât să pot mânca la prânz niște mămăligă fierbinte, lăsată să se răcească peste o lingură de brânză de burduf și unsă pe spate cu o loțiune de plajă din smântână – Sofia nu are luni concurs la balet?
-Nu e concurs, tati, e spectacol!
-Și nu trebuia să faci repetiții?
-Ba da.
-Și le-ai făcut?
-Nu.
Franchețea copiilor este tulburătoare.
-Și ce o să faci la spectacol? Vine și tati. Și mami.
-Și voi ați făcut repetiții?
E prea cald ca să mai continui discuția. Plus că Pufoșel s-a încins în coasta mea și are chef de joacă.
PS Alecsia era mulțumită de cum a decurs prima zi din evaluarea națională.
PPS Sofia tot nu vrea să meargă la spectacol…

Va urma

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *