Jurnal de tătic. Am cumpărat o păpușă cu burtă. E hidoasă

Am intrat cu Sofia într-un magazin. Am apucat să-i promit că îi iau o păpușă, mai ales că era supărată că Alecsia a plecat în tabără. Supărarea a mers până acolo încât, într-o seară, l-a băgat pe măgărușul Olel într-un geamantan de jucărie și s-a dus în dormitor, spunând sentențios: ”Sunt în tabălă. Să nu mă cauți!”

jurnal 97

A ieșit, după vreo cinci minute, atrasă cu vorbele, meșteșugit și destul de tare rostite de mine, ”am găsit un iaurt cu fructe”. A stat în ușă, amușinând. Vedeam cum se duce-n ea bătălia dintre supărare și poftă, dar n-a cedat. A intrat înapoi în dormitor, trântind ușa în urma ei. După un timp, până-ntr-un minut, am auzit un ordin scurt: ”Să ții iaurtul până vin din tabălă!”
Am înțeles, să trăiți!
Am înțeles și că e supărată și i-am promis un cadou, o ”mită” nevinovată pentru favorul unui zâmbet.
Păpușă a ales-o ea. Trec peste faptul că ne înțeleseseram să luăm ”una mică” și am luat una cât Sofia de înaltă. M-a fraierit!
Dar nu am fost singurul fraier din povestea asta.
Sofia a zis în magazin doar ”Elsa mică”, eu am auzit ”mică” și am zis ”Gata, o luăm”. Apoi am văzut că era o păpușă mare care o întruchipa pe eroina din Frozen când era mică. Asta e. Nu avea să fie, însă, singurul motiv pentru care acum sunt hotărât ca data viitoare să mă uit mai atent la ce jucării le cumpăr.
Mi s-a părut mie cam fălcoasă, cu obăjorii atât de umflați că ascundeau și ceva din gură, dar era cu părul auriu în ochi, îmbrăcată în rochiță, băgată-n cutie, nu m-am uitat. Plus că număram banii, iar ăsta e un gest care-ți adoarme din simțuri!
Acasă, când i-o desfac mi s-a părut cam durdulie. Iar n-am dat atenție, dar…
-Tati, nu iese rochița!
Citești, frate, pe net despre toate grozăviile, dar nu le vezi și venind peste tine. Cutremure, tornade, OZN-uri, vampiri! La toate spui: ”dă-i, bă, în mă-sa, nu ajung ei aici!” Ei bine, au ajuns!
Citeam acum ceva zile despre un sondaj făcut de ăia de la Barbie despre cum ar fi dacă Barbie ar fi grasă! Nu cred că e reală știrea, dar e credibilă, e în tonul schimbărilor cretine care se fac în mai toate domeniile, cea mai bizară fiind că se caută un nume nou pentru Albă ca Zăpada, ca să nu se supere piticii.
Cică Barbie frumoasă pune presiune pe fete să slăbească! Ca și cum fuioarele pe care le văd pe stradă sau le fură iubiții nu pun presiune. Să le îngrașe și pe astea. Să facă un Batman cu burtică, un Superman cu gușă și un Spiderman cu ochelari sifoane. Că suntem și niște bărbați puțin deranjați de discriminarea asta fățișă!
La sondaj ar fi sărit mii de muieri, care au lăsat pentru câteva secunde din mâini hamburgerul din care mușcau, și au spus: ”Da, Barbie ne enervează, o vrem ca făcută din bucăți rupte din copane roșii de sos, cu burtă și gușă, cu sânii lăsați! Că prea ne-a chinuit!”
Dar – nu știu dacă e chiar așa, dar așa ar trebui să fie – muierile sondate trebuie să fi strigat și: ”Pe Ken lăsați-l așa! Că destul l-a terorizat anorexica asta!”
Nu puteau ăștia să găsească și alte soluții decât să schimbe păpușa? Putea, de exemplu, tatăl fetiței (care tocmai refuză al doilea cheeseburger pentru că vrea să arate ca Barbie) să ia copila-n brațe și să-i spună așa: ”Ia și papă, Barbie nu există, e o poveste. Dacă exista Barbie crezi că mă însuram cu mă-ta?”
Prieteni, m-a lovit știrea!

Cum să iasă rochița? E o mirare că a încăput. Elsa mea are o gușiță ca o pungă în care pare că a ascuns un colier. Rădăcini de viitori săni care se duc în jos și nu se zdrobesc de pământ doar pentru că-s din plastic. Și o burtică…Ca a mea. Ba nu, mai mare, dacă păstrăm proporțiile! Aici mă laud, dar nu are cum să nu te ia narcisismul când vezi păpușile care nu dau depresii.
Se revarsă burtica Elsei ca o minge în rucsac spre chiloții cu fundiță, turnați în plastic, probabil fiindcă nici o țesătură nu ar fi rezistat presiunii fundului bombat.
Ceva odios!
Cum le vin, băi nene, ideile astea? Păpușa nu mai e un mod de inspirație, jocul nu mai e o școală a minții, a visurilor?
Nu știu ce se întâmplă cu lumea asta, dar un lucru e cert, m-am potcovit cu o Elsa cu burtică de gravidă.
PS Vine Silvana și Sofia îi arată păpușa:
-Uite, tati.
-Ți-a luat tati o păpușă?
-Nuuuu, uite, e tati cu păr Elsa!
Bine măcar că avem copii mai deștepți decât frustrații ăștia!
Iertați-mă, sunt nervos!
PPS Să nu credeți că am luat păpușa din vreun chioșc, vreo copie la care a lucrat și imaginația chinezului care o făcea pe vapor. Acesta ar fi avut brusc revelația că nu o face pe eroina din Frozen, ci pe fiica burtosului Budha. Nu, e luată dintr-un magazin, iar jucăria poartă toate semnele francizei americane. Cică – am căutat pe net – așa arată copiii, mai durdulii!
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

2 Responses to Jurnal de tătic. Am cumpărat o păpușă cu burtă. E hidoasă

  1. nao says:

    Oof…speram ca o sa atasezi si fotografia cu durdulica

  2. Pingback: Jurnal de tătic. E.coli | Alecu Racoviceanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *