Te aștepți ca multe jocuri sau jucării să treacă bariera generațiilor, chiar dacă unii jucam ”frunza” pe asfaltul din curtea școlii iar alții împodobesc prințese pe tabletă. Măcar ”leapșa”, ”rațele și vânătorii” sau, știu eu, ”țară-țară, vrem ostași” să supraviețuiască. La Alecsia și prietenii ei am văzut mici urme din jocurile copilăriei mele, recunoșteam la unele dintre ele vagi urme ale distracțiilor din vremea când eram puști. Puțin, cam cât ar recunoaște un mastodont din elefănțelul Dumbo, dar ceva-ceva tot era.
Totuși, o glumă la care amarnic ne distram în perioada când așteptam să ne crească dinții pare să fi trecut testul timpului. Mai bine n-o făcea și se ducea pe urmele mastodonților!
Ah, să nu uit, ăsta e unul din momentele când prefer ca Alecsia să doarmă!
Foto Sergiu Mihalcea
Zice fata, într-unul din momentele când seara târzie ne trimite spre pat:
-Tati, azi am râs la after. Un băiat i-a spus unei fete: ”Spune lăcustă!”
-Cum, lăcustă?
-Da! Și el a spus…
-Ce prostie, lăcustă?
Nu știu dacă mi-a ”tras-o” mie sau doar își continua povestea, dar mi-a spus:
-Ca… și gustă!
De-a dreptul!
-Alecsia, cum vorbești așa cu tati? În seara asta lași tableta în bucătărie! Poate și mâine, mă mai gândesc!
A plecat în camera ei. Furios, mi-am reaprins pipa și în fumul amintind de vechime, m-am trezit zâmbind. Eram cât un pitic de grădină când am căzut prima oară în capcana:
-Spune Călimănești!
Spun și…
Am scuturat rapid anii de pe pleoape și am strigat:
-Alecsia, hai să-ți iei tableta, dar să nu mai vorbești urât că…
Pe bune, putem noi să-i ținem departe de vorbele urâte? Doar le arătăm care sunt cele pe care ”nu le folosesc prințesele” și … așteptăm.
Când a venit în bucătărie, smerită, i-am spus:
-Spune Călimănești!
-Călimănești.
-Ha ha, o urâtă ești!
Ce, v=ați gândit la altceva?
