Jurnal de tătic. Sunt o victimă a violenței domestice!

În fața încercărilor vieții trebuie să stai demn. Și, de cele mai multe ori, singur…

jurnal 43

E una dintre primele lecții pe care le învață un bărbat într-o casă populată doar cu reprezentante ale sexului frumos.
Într-o seară stăteam liniștit într-un ungher al casei și speram să nu mă descopere nimeni înainte de a stoarce toată dulceața dintr-o pipă. Dar nu a fost să fie așa. Ușa s-a întredeschis și prin crăpătură am văzut ciuful creț al Alecsiei. Se freca în vârful capului, dar pe moment nu am dat atenție. De sub claia de păr s-a auzit și o voce mieroasă:
-Tati, du-te la Sofia și întreab-o ce a văzut la televizor.
-Cum adică?
-Da, hai te rooog!
M-am ridicat și am mers în camera unde era Sofia. M-am așezat pe canapea i-am făcut Alecsiei pe plac:
-Ia spune, Sofia, știi ce ai văzut azi cu Alecsia la televizor?
Mă așteptam la vreo glumă de-a lor, vreun cuvânt pe care, la 3 ani, Sofia să-l stoarcă de dulceață, așa cum teascul scoate zahărul din struguri.
În loc de asta, Sofia s-a urcat pe marginea canapelei și mi-a ars doi pumni drept în creștet, după care a rămas cu privirea cerșind admirație. Am văzut stele verzi și printre ele auzeam o zână care râde.

M-am dezmeticit repede, că doar mâna Sofiei e toată cât un puf, și am văzut că Alecsia râdea. Am înțeles care era șotia, dar am cerut amănunte. Mi le-a oferit Alecsia, după ce s-a potolit din râs:
-Tati, la desene s-au bătut doi maimuțoi. Iar ea a vrut să-mi arate că a înțeles… și m-a lovit! Nu e tare?
Ne frecam amândoi în cap și râdeam, acompaniați de Sofia care striga ”Paaaaam!” și lovea în gol cu pumnulețul.
Atrasă de zgomote, în cameră a apărut Silvana. Brusc m-am gândit că e păcat să rămână leapșa pe mine iar Silvana părea victima perfectă.
-Ce aveți de râdeți așa? Sculați tot blocul!
-Uite, întreab-o pe Sof ce a văzut la televizor.
S-a întors spre Sofia și a aruncat întrebarea, dar lucrurile nu erau așezate cum trebuie. Eu, savurând ce credeam că se va întâmpla, eram încă pe canapea iar nevastă-mea, care se așezase lângă mine, s-a ridicat brusc să ia ceva de pe masă.
Așa că Sofia a ”repovestit” pățania în capul care i-a fost mai la îndemână.
Am primit la viața mea mângâieri mai apăsate decât noua pereche de pumni în cap, dar cumva povestea asta mă face să mă întreb: Asta nu e tot violență domestică? Și pare și un fel de discriminare.

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *