Jurnal de tătic. Tati, să mai iei niște prezervative!

jurnal 39

Povestea care urmează este despre frunzele care cad. Poate chiar e momentul ei, acum, când vara pare că nu va trece niciodată și canicula își face de cap prin orașe, ca un proaspăt divorțat într-un magazin de haine de damă.
Nu e o întâmplare din jurnalul meu, ci o pagină ”ruptă” din al altui tată de fată, dar o notez aici la persoana întâi – cum mi-a fost povestită și mie – pentru că scurta – dar intensa – mea experiență de tată m-a învățat că nu există pățanii de acest fel care să te ocolească la infinit. Mai devreme sau mai târziu, toți le pățim pe toate!
Așadar…
Stăteam, într-o seară de sfârșit de vară, cu fata mea. Eu citeam un roman polițist și, mărturisesc, mă cam cufundasem în povestea cu dame bine și tipi ghinioniști. Fiică-mea meșterea la niște frunze culese de dimineață, din parc. Abia de reluasem firul poveștii, după ce rezolvam câteva sarcini de genul ”Tati, vreau pepene!”, ”Tati, nu mai vreau pepene! Ah, l-ai și adus? Bine, lasă-l aici!”.
Eroul din cartea mea plănuia un biet jaf, dar acum se gândea la o crimă în toată regula. Deodată, taman când ajunsesem la noaptea decisivă a reglării conturilor, o voce de cristal a spart liniștea de dinaintea picurării otrăvurilor în paharul femeii.
-Tati, să mai iei niște prezervative!
Deodată, cartea avea mai puțină acțiune decât realitatea din jurul meu. Știți, fetița mea are doar 6 anișori și abia buchisește două-trei cuvinte de prin lumea poveștilor nemuritoare. Dar, ca orice tată de fată, sunt și eu pregătit că va urma… că va urma… știți voi ce.
Dar nu sunt nebun, știu și că de multe ori imaginația adulților completează cu porcării poveștile inocente ale copilăriei, așa că m-am gândit că poate mi s-a părut că am auzit ceva, dar copila spusese altceva și eu…
-Tati, m-ai auzit? Să mai iei prezervative! Pe astea le-am terminat!
Cartea mi-a căzut din mână și cred că zgomotul făcut când a atins podeaua a fost mai puternic decât al pistolului folosit de eroul meu. Sau poate erau ochii mei care săriseră din orbite? Sau inima a mai bubuit o dată înainte de a se opri, ca un ceas de vestă, uitat în costumul de la Revelion.
-Taaaati! Iei?
În fiecare tată de fată stau pitiți un bărbat, un ucigaș de bărbați și un majordom supus dorințelor unei singure prințese. Curios, dar majordomul a vorbit primul:
-Sigur că da, dar la ce-ți trebuie?
-Să le am la întâlnirea cu colegii.

Aha, clar, nici nu știu de ce mă mir? Prezervativele îi trebuie pentru întâlnirea cu colegii! Imediat orizontul meu s-a înroșit de sângele ”colegilor”…
-Tati, să iei mai multe, că vin și…
Mi-a înșirat niște nume de fetițe și eu m-am simțit indignat! Acum iau prezervative pentru toată clasa? Ele nu au tați?
-Cine v-a spus vouă de chestiile astea? Știi? Nu sunt pentru copii!
-Din cartea de la tine am…
”Cartea de la tine”? Cine știe ce porcărie modernistă oi fi cumpărat, lăsându-mă mințit de copertă. În zilele noastre, dacă nu ești atent…
-Uite, scrie aici: ”pre…zer…veee”, prezervative!
Atunci m-am ridicat. Fata meșterea la un… ierbar. Titlul, scris cu litere de-o șchioapă, aproape țipa la mine iar sub el, scris mai mic, unul dintre textele alea traduse mecanic: ”Ajută la prezervarea naturii”…
-Bine, prințesă, ia tati prezervative!
Cred că atunci a intrat soacră-mea și a auzit doar ultima propoziție.

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *