Miza ”Curcubeu” de la Curtea Supremă a SUA. Un cowboy se apleacă după o floare pe Brokeback Mountain și No Country for Old Man

editorial-7-noiembrie

Am citit un îndrumar scos de o asociație a profesorilor din provincia canadiană Alberta. E o broșură menită să ajute cadrele didactice să nu discrimineze elevii pe criterii de gen… Adică să nu se simtă marginalizați copiii care se simt de gen masculin deși sunt morfologic fete, nici cei de gen feminin deși natura i-a înzestrat cu semnalmentele celui masculin, dar să nu fie excluși nici cei trans-gen, de gen fluid sau non-gen.
Cum de am ajuns să citesc chestia asta? E o poveste, nu foarte lungă, dar vreau să v-o spun ceva mai încolo. E foarte interesantă și are legătură cu fiecare dintre noi. Chiar dacă, deocamdată, pare ruptă dintr-un thriller fantasy.

They don’t make this stuff anymore

Înainte de asta vreau să vă spun alt lucru, constatat de mine din ce am citit, din ce am discutat cu americani – recunosc, rednecks sadea, iubitori de artă western sau colecționari de obiecte vintage, oameni din grupuri ale căror camere de chat le frecventez. Știți genul? Cei care la câteva fraze repetă: ”They don’t make this stuff anymore…”
Am multe discuții cu oamenii ăștia – aproape toți cu studii, cu venituri care să-ți permită un hobby destul de scump – unii au familii, alții sunt celibatari (aceștia din urmă par mai veseli), în grupuri sunt albi, negri, asiatici, arabi, dar toți suntem convinși că Billy The Kid a fost un tip pe cinste și că nu e chiar așa de sigur că a murit la 21 de ani. Toți deosebim o pipă Peterson de una Kaywoodie, știm cum arată un Zippo serie redusă cu John ”The Duke” Wayne. Suntem siguri că ”True Gritt”, ”3:10 to Yuma” și ”The Magnificent Seven” nu aveau nevoie de remake-uri sau că ”Fructele Mâniei” e unul dintre ultimele romane western bune. Din pozele de pe grupuri rezultă că nu avem printre noi tipi care să caute mufa și cablul ca să încarce un Smith & Wesson, un Colt sau Winchester. Mai toți suntem de acord că au fost vremuri mai bune, când un cowboy se putea apleca fără frică să ia gamela de cafea de lângă focul de tabără, chiar dacă era cocoțat pe Brokeback Mountain, dar știți cum se zice: ”No Country for Old Man”…
În fine, în ultimele luni i-am întrebat pe cei din SUA despre alegerile de la ei. Evitau orice răspuns. Vorbeau despre orice – de la soacre la secretare – dar nu despre alegeri.
Acum știu de ce. Au votat cu Donald Trump și le era teamă de oprobriul nostru, cei din celelalte colțuri ale lumii. Noi cei care nu știm mai nimic despre sistemul de taxe, de Nafta, de eforturile războaielor, de înlocuirea lui ”Stars and Stripes” cu Rainbow.

4 progresiști și 4 conservatori

Sigur fiecare dintre ei are argumentele sale și acum, când votul a trecut, sigur o să le aflu. Taxe, emigranți, armate trimise peste multe hotare, atmosferă sufocantă din cauza unei corectitudini politice dusă la extrem, orașe rămase în faliment, multinaționale obraznice. Habar n-am, dar cred că e puțin din fiecare.
Hai că m-am lungit cu povești de cowboys de pe rețele de socializare și nu mai ajung la adevărata poveste pe care vreau să o notez! Hai să-i uităm, deocamdată, pe prietenii ăștia cărora gura li se sigilează la unele subiecte.
Văzând că nu scot nimic de la pistolarii timorați de pe net, am citit și eu destule despre asta – evident că nu se compară cu experiențele trăite, dar câte ceva am înțeles – și m-am mirat ce amplă dezbatere e pe două teme, căsătoriile gay și controlul pe Curtea Supremă a Statelor Unite.
Poate că m-aș fi lăsat furat de clișeul românesc ”vor să controleze Justiția, hoțomanii!” sau de celălalt clișeu, ”familia tradițională sugrumă cuplul unisex”. Am avut noroc și am citit mai mult. Nici vorbă! Cine controlează Curtea Supremă controlează drepturile civile, nu procesele unor apropiați.
Asta cu opoziția sau susținerea căsătoriilor între persoane de același sex e altă balivernă.

Nu mai au ce susține sau contracara, în luna iunie a anului trecut (26 iunie 2015), Curtea Supremă a spus că niciun stat american nu poate refuza unui cuplu căsătoria și nici nu poate să nu recunoască o căsătorie efectuată în alt stat american. Ăsta e un capitol închis. Dar el merită câteva cuvinte, pentru a înțelege că bătălia pentru judecătorii de aici – de la Supremă – are legătură tot cu năbădăioasa corectitudine, mai politică decât oricând.
La Curtea Supremă s-au luat mai multe decizii pe tema discriminării de orice fel, decât în forurile legislative din SUA. Aici s-au luat decizii precum admiterea femeilor la școli militare, renunțarea la cotele de rasă sau sex la unele universități. Deciziile au putere de lege și se aplică în toatele statele, spre deosebire de legile locale.
În continuare o să prezint lucrurile simplist, dar asta nu înseamnă că-mi scapă foarte multe amănunte esențiale. În iunie 2015, situația – din punctul de vedere al discriminării sexuale sau rasiale – era așa: 4 judecători considerați progresiști, din punctul de vedere al libertăților sexuale sau rasiale, și 5 conservatori. Printre cei din urmă se numără și președintele Curții.
Aici fac o paranteză pentru două teme. Progresiști nu înseamnă că ar impune o decizie prin care homosexualitatea să devină obligatorie din școli, iar conservatorii nu vor să readucă în vigoare castrarea chimică pentru gay. Nicidecum, sunt oameni lucizi care doar au viziuni diferite pe termene de introducere a unor concepte, pe modalitatea de impunere, chiar dacă unii sunt contondenți în declarațiile publice.
Al doilea lucru. De la alegerea lui Trump ”lozincarzii” netului spun că gata, s-a terminat cu corectitudinea politică, cuplurile gay vor fi hăituite și ateii vor fi torturați în beciuri ca să-l mărturisească pe Hristos. Nu e așa, dar sunt sigur că vor fi stopate excesele și asupra unei sume de astfel de excese voi reveni mai încolo. De asemenea, nu cred că dacă ieșea Hillary Clinton fiecare redneck primea un dop de vaselină pentru că -știe el de soră-sa – prima oară doare. Nu, dar se continuau niște reforme, reforme impuse nu de dezbateri legislative, ci tot prin metoda de până acum, prin decizii ale Curții Supreme.
Dacă sunt 5 la 4 conservatori, cum a trecut recunoașterea căsătoriilor gay? Simplu, un conservator a devenit progresist. O metodă clasică. Dar el nu are o poziție clară de progresist, judecătorul a spus că nu se poate ca 14 state să nu recunoască mariajele din restul statelor, că nu e constituțional. E un ”moderat”, adică orice tabără e liberă să încerce să-l convingă.
Dar, până-n alegerile astea cu suspense, s-a mai întâmplat ceva. A murit un judecător, un conservator. Nu vă încarc și cu numele lui, deși, acum 30 de ani, când a fost desemnat, era primul judecător al Curții Supreme de origine italiană.
Judecătorii sunt numiți de președinte, votați de Senat și stau în funcție pe viață, dacă nu demisionează, dacă nu sunt revocați – dar din 1789 încoace nu a fost niciun judecător revocat – sau dacă nu mor. În ultimii 60 de ani au murit doi, unul chiar pe 13 februarie anul acesta, italianul din pasajul anterior.
Barack Obama a vrut să numească repede un înlocuitor, dar Senatul l-a blocat, spunând că e normal ca următorul președinte să aibă acest privilegiu. Obama numea un liberal, progresist. Sunt sigur că și Clinton, așa că tabăra progresistă câștiga definitiv orice bătălie, trebuia doar ca doamna secretar să câștige. Dar a câștigat Trump. El a comunicat deja o listă cu 11 nume din care-l va alege pe următorul judecător. De abia aici au importanță declarațiile lui și ale vicepreședintelui Mike Pence despre drepturile minorităților sexuale, ele ne spun că acolo va veni un conservator care va reface balanța în decizii: 4 conservatori, 4 progresiști și unul moderat-oscilant.
Toată această bătălie conservatorii au dus-o în tăcere, pentru că aproape orice declarație pe această temă e taxată ca fascistă, homofobă sau xenofobă.
Dar ce mai vor LGBTQ și ce mai păstrează conservatorii de se mai discută despre asta? Căsătoriile sunt bifate, adopțiile sunt recunoscute, drepturile nu se mai încalcă nici măcar cu vorba, ce ar mai fi?
Cum ce? Etapa a doua, că doar nu rămânem la jumătatea drumului. Sunt garantate drepturile minorităților sexuale, dar alea de gen? Păi ce e genul, de poți discrimina pe cineva din cauza lui? Genul e viitorul dezbaterii despre discriminare.
(Va urma)

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *