Mi-a scris Nicu Alifantis o poezie. Și m-am gândit să o citiți și voi, pentru că eu tare mândru sunt.
Nea Alecu, Nea Alecu,
Tunde tot ce-i iese-n cale,
De la om la animale,
Pășind plictisit pe dale,
Printre puncte cardinale.
Chip de racket, parcă-i killer,
Simți cum te furnică-n guler,
Poartă nume de boier,
Da’ e mare pișicher.
Iar sub nasu-i de acvilă,
Stă pitită o zambilă,
Iar prin pori emană fizic,
Numai western-country music.
Dă din gura sa de șarpe,
Și se-nvârte ca în ape,
Mai ceva ca-n alla breve,
Săptămâna la teve,
Da’ cum weekend-ul se-arată,
Cu blândețe vorba-mbracă,
Precum soacra cu-ai săi gineri,
În textele lui de vineri.
Iar când vin zânele-acasă,
Se transformă-n bonă grasă,
Și se-ascunde mâlc, pitic,
În jurnalul de tătic.
10. sept. 2015
Nicu Alifantis
PS Care Nicu? Ăsta,
dintr-un text mai vechi, despre o mamă, un cățel și un pisic dispăruți din lumea pe care o cunoaștem, pășind pentru totdeauna în lumea despre care putem doar scrie.
Un cântec pe care mi l-a dăruit, acum 3 ani de Paște, m-a făcut să scriu prima oară despre copiii mei. Să țin un pseudo-jurnal. Cântecul l-am primit chiar când aflam că vom avea și un al doilea copil. De atunci, Nicu m-a bătut permanent la cap să scriu. Și poate fi pisălog uneori!
Clopote de Paști cu Nicu Alifantis și Virgil Ianțu, Virgil Ianțu, Virgil Ianțu….
One Response to O poezie de Nicu Alifantis