Comunitatea LGBTTTPQQAI+. Mothers Against Canada. Miza Curcubeu de la Curtea Supremă a SUA ( episodul al doilea)

editorial-7-noiembrie-2

Spuneam în materialul de mai devreme – printre multe alte prostii, recunosc, despre cowboy, muzică și filme, dar mai bine dați CLICK AICI – că SUA e la jumătatea drumului recunoașterii tuturor drepturilor. Pași mai mari a făcut Canada.

Văicăreala unui retrograd

Știu, știu, noi suntem retrograzi, înapoiați și barbari și căsătoriile între persoane de același sex sunt recunoscute în mai multe țări, dar toate au făcut acest lucru abia după 2003. În concluzie, ăsta e un domeniu în care nimeni nu poate spune că suntem cu 50 de ani în urmă. Am putea să ne blamăm, potrivit tradiției noastre, abia în 2053.
Așa cum arătam, în SUA – cel mai vehiculat exemplu de libertate – abia în vara anului trecut Curtea Supremă a impus tuturor statelor americane să permită căsătoria unisex. 14 dintre statele americane nu o permiteau! Tot ca exemplu de înapoiere românească: în 2003, tot Curtea Supremă a SUA a anulat ultimele prevederi legale din diverse state privind pedepsirea sodomiei. În România, aceste prevederi – blestematul și celebrul articol 200 din Codul Penal al României socialiste – a fost abrogat în 2001!
Dar ajunge cu văicăreala prostească, drepturile civile sunt o necesitate socială și a le pune în aplicare este doar o chestiune de timp. Dar care drepturi? Impunitatea preferințelor sexuale, permiterea traiului în doi, în trei, cum vrea fiecare, garantându-i că bunurile comune nu ajung la primărie dacă unul moare… Toate-s ok și eventualele dispute pot fi nu pentru realizarea lor, ci doar pe termeni, ”căsătorie” sau ”parteneriat”, amănunte colaterale problematicii esențiale. Dar…
V-am spus că am citit o broșură – o carte în toată regula, de 152 de pagini – prin care profesorii din provincia Alberta, Canada sunt învățați cum să creeze în clase o atmosferă ”inclusivă” ( ăsta e termenul folosit acum de cei corecți într-ale politicii pentru a descrie un spațiu lipsit de discriminare) pentru copiii de toate genurile.
Ah, e deja a doua postare de pe blogul ăsta în care-mi doresc să vă vorbesc despre cartea asta, dar mai sunt câteva lucruri pe care vreau să vi le spun. Ele au legătură cu ce se întâmplă acum în SUA, cu alegerile care au înghețat sângele în vinele a mii de activiști din toată lumea și pun Europa în situația de a spune ”Ce oroare!”
Pe mai tot mapamondul, tradiționaliștii ne dăm cu capul de pereți că se căsătoresc – sau că se vor căsători, în funcție de legislație – persoanele de același sex, crezând că, dacă se va legaliza acest tip de uniune, primăriile vor fi asaltate de tipi care-și vor trece soțul în brațe peste prag. Sau că multe dintre fiicele noastre vor rămâne fete mari, nedorite fiind decât de colega de bancă.

Să începem de la LGB

Cifrele arată altceva. În Canada, de exemplu – că tot mă țin să vă povestesc despre cartea pentru profesorii care nu știu cum să nu discrimineze persoanele cu gen fluid sau non-gen – în 2003, erau 1% persoane gay și 0.7% bisexuali. Dacă-mi permit o glumă, ca să se însoare un tip trebuia să caute în 199 de case!
Întrerup puțin firul acestor calcule, că simt nevoia să vă reamintesc faptul că una dintre mizele alegerilor din SUA – pe lângă alea grele, economice, militare, de politică externă, clar cu pondere mai mare în formarea unei opinii politice – e numirea celui de-al nouălea judecător la Curtea Supremă, forul care, prin deciziile sale, cu putere de lege, a dezlegat cele mai multe dileme legate de discriminarea sexuală. Mult mai multe decât au făcut-o legiuitorii statali sau federali. Acum, proporția e de 4 judecători progresiști, 3 conservatori și un moderat. Hillary Clinton ar fi numit un progresist. De fapt, ar fi făcut-o și Barack Obama, dar l-a oprit Senatul, rezervând acest drept următorului președinte. Doar că – și de aici o mare parte din supărarea comunității LGBTQ – președinte a ieșit Donald Trump și e de bănuit că va numi un judecător care să încline balanța spre conservatori. Aveți AICI povestea pe muchie de cuțit a legalizării a tot mai multe drepturi civile în SUA. Sau mai puține.
Sondajul din care am citat mai sus e făcut la cererea Statisticii din Canada, în 2003, pentru estimarea dimensiunilor comunității LGB.
În 2007, s-a făcut un studiu mai amplu, care viza elevii și studenții, și 11% dintre bărbații intervievați și 18% dintre femei s-au declarat LGBTQ.
Așa, ca o simplă remarcă, între cele două studii ”de piață” a mai intervenit ceva. Canada a legalizat în 2005 – cu 10 ani înainte de SUA! – căsătoriile între persoane de același sex și a devenit cea mai liberală țară din punctul de vedere al eliminării discriminării.

De remarcat încă un lucru, disputa pe drepturile civile din SUA, după alegerea lui Trump și descrierea Canadei ca un Paradis al libertății individuale din punct de vedere sexual și de gen pot fi explicațiile știrii de miercuri dimineață, privind căderea serverului Serviciul de Migrație al Canadei. Pe de altă parte, libertatea din Canada e considerată de mulți americani un exces. Un exces în fața căruia nu-i poate apăra decât Curtea Supremă, politicienii – cu excepția lui Trump – fiind încătușați de regulile discursului corect politic.
Și încă o remarcă, un bărbat frumos, tânăr și liber din Canada nu mai trebuie să bată la aproape 200 de porți ca să-și găsească un soț la casa lui, gata să-și întemeieze o familie. E de ajuns să fluiere lângă gard!
Hai că iar mă lungesc și nu ajung să vă spun de broșura care-i scoate pe profesorii canadieni din dilema discriminării elevilor care încă nu-și cunosc genul.

Diferența dintre comuniști și ”comuniștii cu față umană”

Dar tot mai e ceva ce trebuie să vă povestesc. Deși pare de mare actualitate, la noi și aiurea în lume, problema căsătoriilor persoanelor de același sex e pur electorală. E profund marginală și nu ar produce fracturi sociale dacă politicienii și activiștii nu ar exploata-o. Lozincile din ambele tabere sunt cele care enervează.
Dar de ce enervează? Adică de ce mi-ar păsa că unul mă face ”homofob”? Aici e alt element cheie al acestei probleme care acum răbufnește la nivel mondial.
Campania pro-gay, cum a fost ea la început, adică în ultimele două decenii ale Secolului al XX-lea, a atins câteva puncte. Unul este că discriminarea a fost definită și ca verbală. Adică a nu discrimina implică și restricții în exprimare. Cred că ăsta e un punct important. Vă amintiți că vă spuneam de prietenii din America, din diverse grupuri de pe net care nu ne-au răspuns – mie și altor prieteni de aiurea, din lume – la întrebări despre alegerile de la ei? Auto-cenzura e cea care a dus la acumularea unor furii. Și cum nu poți roade coaja copacilor, precum fata mare din bancurile misogine de pe vremuri, și nici nu are rost să stai la închisoare pentru că i-ai tras unuia un șut în fund, refularea a fost votul.
Fără discuție, însă, dacă viața era perfectă în rest, dacă se ofereau soluții la restul problemelor tale, furia dispărea sau măcar se estompa, dar așa, și cu buzunarul gol și cu gura pecetluită… Așa ajunge englezul să se Brexit pe muncitorii veniți de aiurea sau americanul să se dea de ceasul morții pentru drepturile sau privilegiile unei comunități de care altfel nici nu i-ar păsa.
Adevărul este că și progresiștii și conservatorii au dat-o pe rând în bară în toată lumea și acum rămân temele marginale pentru dispute. Știți, pe vremuri, care era diferența dintre comuniști și ”comuniștii cu față umană”? Cei din urmă nu opreau televizorul la ora 22.00… Așa e și acum. Unii dau televizorul ”pe mut”, când se ajunge la anumite subiecte. Din păcate, la tot mai multe subiecte se întâmplă asta.
Iar pe lista subiectelor ”despre care nu se cade să vorbești” se adaugă tot mai multe. Și lista, fără să vă dați seama, a crescut sub ochii dumneavoastră.
Cum? Simplu. Sondajul din 2003 era, dacă vă uitați din nou, comandat pentru LGB Canada. Adică lesbians, gay and bisexuals. Cel din 2007, identifică elevi și studenți care se declară LGBTQ. Pe lângă cele 3 inițiale de cu 4 ani în urmă au apărut transgenders și queer.
Evident, până și cel mai openminded cioban mioritic – obișnuit cu doar 2 genuri, ciobanul ungurean și Mioara – va întreba ”ce e ăla queer?” O să explic, dar parcă văd că o să spună: ”așa ceva nu există!” Cum nici eu nu știu prea bine, apelez la Wikipedia:
” Queer este un cuvânt englezesc care înseamnă „ciudat”. În ultimele decenii a devenit un termen colectiv pentru minorități sexuale și pentru comunități cu practici sexuale considerate non-normative. Termenul queer este diferit de LGBT, care se referă doar la persoane lesbiene, gay, bisexuale și transgen. Queer include nu doar aceste grupe, dar și persoane intersexuale, pangen și heterosexuali cu practice sexuale considerate non-normative, precum sadomasochism, fetiș, etc. În acest sens, „queer” poate fi folosit pentru a se referi la toate persoanele care nu se conformează structurii heteronormative-cisgen.”
Și da, așa ceva există. Mai mult, persoanele care se identifică acestei categorii vor să fie o națiune / trans-națională… Dar ”Națiunea Queer” nu face obiectul acestor texte.
Și zici că pasul de la LGB la LGBTQ e mare? Ce spui de faptul că acum e corect politic să spui… te ții bine? Ești gata? Ok, atunci, fii atent: corect e să spui: LGBTTTPQQAI+.
Adică – sper să nu discriminez pe cineva prin omisiune, dar, na, sunt nou pe tărâmul acestor exprimări corecte politic – e vorba de lesbiane, gay, bisexuali, transgender, transsexuali, 2-spirite, pansexual, queer, questioning, asexuat, aromantic, ally, intersexual și alții. Plusul de la sfârșit e un fel de etc. Astea sunt minoritățile sexuale, de gen mai sunt câteva dar nu știu să le traduc, sper să mă ierte cititorii mei de gen-fluid sau non-gen sau ce or mai fi. Fără strop de ironie, pe toți îi respect la fel, chiar dacă nu știu ce sunt.
Și ce-i cu asta, veți spune, adică umbla un cowboy cu pușca-n mână și urla ”Fuck the Pansexuals!” Nu, evident că nu, dar noi și noi interdicții au dus la creșterea tensiunilor, iar mediul economic nu a produs suficiența pentru a râgâi sătul și a nu da doi bani pe temele colaterale. Și, uite așa, au ajuns americanii să se certe pe avorturile după luna a patra de sarcină sau dreptul unui imigrant ilegal de a nu fi verificat.
De unde plecasem? Ah, da, gata, știu, am citit o broșură despre cum se pregătesc profesorii ca elevii de toate genurile să nu se simtă excluși de la activitățile de clasă.
Dar iar m-am lungit, așa că vom face o pauză. O pauză în care ne gândim că materia de predat – în clasele 7-12, din Alberta, Canada – trebuie să sufere ”mici” modificări dacă un copil care se simte de gen neutru trebuie să se regăsească în ea. De exemplu cum îi spui că în Paradis erau oameni doar de două genuri? Se va simți neînțeles, nu e drept. Sau, dacă predai Teoria Evoluționistă, cum îi spui că evoluează și exemplarele care nu procrează dintr-o specie?
Stați liniștiți, există soluții… Profesorii le-au găsit!
P.S. Dacă tot e moda la americani să se caute teorii ale conspirației prin filme – vezi președintele de culoare din serialul ”24” sau secvența cu Trump președinte din Simpsons – hai să vă mai dau una. În 1999, în filmul Bigger, Longer & Uncut – South Park, mamele copiilor care au făcut deliciul serialului și filmului de desene animate se organizează în Mothers Against Canada! Motivul furiei era că vecinii din Nord le strică plozii care, fie vorba între noi, erau deja idioți și nu mai aveau nevoie să-i îndemne cineva la prostii. Canadienii i-ar fi stricat prin intermediul unui film: Asses on Fire, din care au învățat, așa cum arată și titlul, să-și dea foc la poponețe! Se ajunge și la un război și apoi, evident, la o pace… Vă sfătuiesc să revedeți cândva filmul. E tare! E tare actual…
Ah, decât să ne întristăm mai bine un cântec vesel să intonăm:

(Va urma)

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

2 Responses to Comunitatea LGBTTTPQQAI+. Mothers Against Canada. Miza Curcubeu de la Curtea Supremă a SUA ( episodul al doilea)

  1. Pingback: Comunitatea LGBTTTPQQAI+. Mothers Against Canada. Miza Curcubeu de la Curtea Supremă a SUA  | Rezistența Creștină

  2. Cris says:

    Scuzele mele, dar pe cuvant de inteleg ce vreti sa spuneti pe aici; mai bine zis, sunt atatea subiecte abordate, incat a iesit o „tocana” (termenii culinari nu sunt punctul meu forte). In primele paragrafe incercati sa subliniati ca Romania nu este atat de „inapoiata” legislativ fata de… SUA? OK, sunt de acord, insa nu stiu cine i-a „uns” pe ei reperul suprem si absolut in domeniu (probabil filmele artistice produse fix in aceasta tara). Apoi: „Dar ajunge cu văicăreala prostească, drepturile civile sunt o necesitate socială și a le pune în aplicare este doar o chestiune de timp. Dar care drepturi? Impunitatea preferințelor sexuale, permiterea traiului în doi, în trei, cum vrea fiecare, garantându-i că bunurile comune nu ajung la primărie dacă unul moare… Toate-s ok și eventualele dispute pot fi nu pentru realizarea lor,… ” Iarasi suntem de acord, insa mi se pare ca ignorati tocmai o initiativa foarte actuala prin acest spatiu geografic, initiativa care incearca sa blocheze fix realizarea acestor drepturi sociale. Asta apropo de inapoiere…
    Mai departe, scoateti in evidenta faptul ca minoritatile sexuale (lesbian si gay) sunt „foarte” minoritati. Aici nu cred ca va contrazice nimeni, dar mi se pare ca e foarte bine faptul ca discutia se poarta pe principii si nu pe numere (ca sa ma exprim mai brutal, nu mi se pare in regula sa spuna cineva „da-i naibii pe aia, sunt doar 1…10%!”). Mi se pare interesanta variatia dintre rezultatele sondajelor pe care le citati, presupun ca sunt foarte multi factori implicati, dar o sa ma refer aici doar la definirea grupurilor; evident, al doilea deja e mult mai larg, si din definitia citata pentru cuvantul queer deja am impresia ca procentele celui de-al doilea sondaj trebuiau sa fie muuuuult mai mari (asta daca respondentii cunosteau definitia cuvintelor). Iar acel acronim de jumatate de pagina mi se pare formidabil, ma intreb in mod sincer daca a mai ramas cineva pe dinafara (fara ironie, din punctul meu de vedere e recunoasterea faptului ca toti suntem un pic „ciudati” in acest domeniu).
    In discutia despre mersul economiei nu ma bag, doar as face observatia ca, daca le arde de discutii aprinse despre subiecte mai mult sau mai putin marginale (existentei), inseamna ca nu o duc chiar atat de rau financiar.
    Si ajungem si la minunata brosura, care e subiectul principal (?) al postarii, dar tot n-am inteles ce contine. M-a zgariat putin pe urechi expresia „copii de gen neutru” – din punctul meu de vedere, si cred ca si din punct de vedere social, toti copiii sunt de „gen” neutru . Oricum, inteleg ca e vorba despre elevi din clasa a 7-a si mai mari, adica adolescenti, aflati la varsta cand incep sa-si defineasca preferintele in domeniul sexual, si sunt vulnerabili emotional, si cred ca este bine sa existe la nivel institutional niste indicatori de conduita in preajma acestor bombe cu ceas. Iar ma intorc la brosura si trebuie sa intreb: cele doua exemple alese sunt continute acolo? Nu de alta, dar sunt cam „ciudate”. Citez ” De exemplu cum îi spui că în Paradis erau oameni doar de două genuri? ” Eu intreb: cum ii spui ca in paradis erau doar doi oameni, si ca acestia sunt stramosii speciei? Pana la varsta aceea presupun ca majoritatea stiu cum rezulta progeniturile, si sunt suficient de inteligenti sa realizeze ca la a doua generatie e cam „pa-pa” specia. Iar: ” Sau, dacă predai Teoria Evoluționistă, cum îi spui că evoluează și exemplarele care nu procrează dintr-o specie?” Au trecut niste ani de cand am invatat biologie in scoala, dar pe vremea mea se studia faptul ca speciile evolueaza, si nu individul dintr-o specie (asta daca nu esti bacterie, insa presupun ca ne referim la animale cu reproducere sexuata).
    Si ca sa inchei odata (spre usurarea oricui citeste), am o impresie vaga ca de fapt „vaicareala” (citat din autor) subinteleasa are ceva de-a face cu libertatea de exprimare a amicilor sai de peste ocean, ca pe aici lucrurile functioneaza in directia inversa. Exemplul de la final mi se pare absolut minunat; South Park e un serial in care se ataca absolut toate pozitiile socio-culturalo-economico-politice(…) imaginabile (si inimaginabile, pe alocuri), in cuvinte si situatii ipotetice care m-au facut de cateva ori sa ridic spranceana (si da, rad si la glume misogine, daca „au poanta”), serial care ruleaza si are un succes nebun de peste 20 de ani, atat pe la ei cat si prin alte zone.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *